Tag Archives: tus pe tiparitura

>Destinatie – orice generatie!

27 dec.

>

Pentru mine viata nu este doar o lumanare, e un fel de splendida torta care acum e in mainile mele si pe care vreau sa o fac sa arda cu cea mai mare stralucire posibila inainte de a o preda generatiilor viitoare!” – Stephen Covey


Asa se numea una din emisiunile pe care le-am realizat la Radio NE Roman, cu mai bine de 10 ani in urma. Dar nu am sa va vorbesc despre asta acum. Va fi un subiect separat, in care va voi povesti despre picanteriile, noptile nedormite si bairamele superfaine ale vietii de om de radio (ca jurnalist nu m-am considerat niciodata. Eu cu Badea…).


De ce “Destinatie – orice generatie”? Pentru ca am descoperit-o intamplator intr-un sertaras cu amintiri si mi-a dat un strop de inspiratie. Consider ca am ajuns la o varsta cand am destula maturitate pentru a purta o discutie inteligenta cu o persoana care a atins intelepciunea batranetii, dar am acumulat si suficienta experienta de viata pentru a putea da sfaturi pertinente unui adolescent. Ca si in emisiunea de la radio, si in viata am incercat mereu sa fiu un liant intre generatii, o punte de legatura, un translator de idei intr-o limba universala…


Mereu am trait cu convingerea ferma ca la baza oricarei relatii stau COMUNICAREA si IUBIREA. Fie ca este vorba de o legatura de iubire, de rudenie sau de prietenie. Fara comunicare totul este pustiu, fad, fatarnic si efemer… insa fara iubire, nu este nimic!


Ma gandesc acum, pe 27 decembrie, ca a mai trecut un an prin noi… Pe unii ne-a imbatranit, pe altii i-a maturizat. Cu fiecare an care trece, simt ca fac parte din alta generatie. Ii vad pe cei mai tineri si ma gandesc ca, uneori, se gandesc la cei ca noi ca la niste invechiti, babalaci… Noi nu avem timp sa ne plictisim asa cum o fac cei tineri. Viata nu ne da acest ragaz de lux. Dar este la fel de important sa nu uitam de noi si de ceea ce suntem. Prin varsta pe care o avem trebuie sa fim puntea de legatura intre celelalte doua generatii: copiii si parintii nostri, care gasesec din ce in ce mai putine cuvinte comune in comunicarea lor, si asa destul de monosilabica…


Fiecare generatie are idealurile sale, muzica sa, limbajul sau, felul ei de a percepe viata. Si chiar daca acestea difera de la o generatie la alta sunt si foarte multe puncte in comun. Bunicii nostri iubeau muzica vremurilor lor, sa mearga la baluri, sa iubeasca, sa fie in compania unor oameni dragi. Noua nu? Voua, celor mai tineri nu va plac tot cam aceleasi lucruri? Nu va place sa mergeti in cluburi? Nu va place muzica? Nu va place sa iubiti si sa fiti iubiti? Concluzia este ca singurul lucru care ne deosebeste este strict diferenta de varsta. Poate ca pe masura ce imbatranim ne mai pierdem din rabdarea pe care trebuie s-o avem fata de ceilalti. Poate ca voi, cei foarte tineri, sunteti prea rebeli si nici voi nu mai aveti rabdare. Deci, inca un punct comun…


De cele mai multe ori puntea asta intre generatii exista, dar este lasata in paragina, ii mai sare cate-o scandura, o napadesc paianjenii si la un moment dat se prabuseste… Si vinovati pentru asta suntem toti: copii, parinti, bunici…


Young lady in black” – lucrare mixta in creion si tus
dimensiune 30 x 42 cm

>Magia cuvintelor

30 nov.

>


Cuvintele sunt toata averea noastra” – Samuel Beckett

Cuvintele sunt printre primele lucruri pe care le invata un om in viata. Si cat traim, invatam alte si alte cuvinte. Ne imbogatim vocabularul pentru a putea comunica… Dar ce-ar fi daca ne-am trezi intr-o dimineata si am realiza ca nu mai putem spune nimic? Si nu, nu am devenit muti peste noapte! Doar ca… am uitat toate cuvintele. Le-am pierdut pentru totdeauna. N-am mai putea vorbi, n-am mai putea sa scriem sau sa citim…

Ar fi sfarsitul… Ne-am da seama ca, de fapt, intre noi si necuvantatoare, nu mai este nici o diferenta! Nu ne-ar mai ramane dacat gandurile si un trai trist intr-o lume pustie de cuvinte…

Am plange cu lacrimi amare dupa fiecare cuvant pe care nu l-am rostit la timpul lui, pentru fiecare carte pe care n-am citit-o, pentru fiecare poezie pe care n-am mai apucat sa o scriem… Am avea ochii inlacrimati pana la sfarsitul vietii.

Dar ce bine e ca nu-i adevarat! Ca nu e decat un scenariu. Ca maine ne vom trezi veseli si cu un chef nebun de cuvinte. Ca vom avea posibilitatea de a termina cartea pe care tocmai am inceput s-o citim. Ca maine ne vom lua inima in dinti si-i vom spune : „te iubesc”. Ca va fi o noua zi in care vom spune cuvinte dulci sau taioase.

Ca si maine voi fi magicianul cuvintelor…

Cuvinte I – Ideal” – lucrare in tus pe tiparitura
dimensiune 24 x 16 cm


Cuvinte II – Hotarare” – lucrare in tus pe tiparitura
dimensiune 24 x 16 cm


Cuvinte III – Visare„- lucrare in tus pe tiparitura
dimensiune 22 x 32 cm