Tag Archives: Surréalisme

ODISEEA UMANA / HUMAN ODYSSEY

5 mai

 

 

 

 

Arhitectura visului ca sinteză a inconștientului colectiv

Suntem sub presiunea îndoielilor milenare ale subiectivismului emoțional, în dauna unor profeții mercantile care nu mai reprezintă un bon de tezaur, ci o obligațiune pe termen scurt. Arta progresează prin ea însăși – condiție și suflu reactiv, libertate și rezonanță stilistică -, depășind limitele impuse de critica vremii sale.

Abandonarea artistului într-un ocean de îndoieli sau perfidii conjuncturale este o realitate la fel de aspră ca revoluțiile industriale, sexuale și digitale, la un loc. Trauma devenirii artistice devine astfel autostrada ispășirilor fără păcate, în timp ce radarele virtuale țin locul unor spectatori androizi postați pe marginea traseului sisific. Conformitatea nu face altceva decât să distorsioneze, până la aplatizare, epicentrele reacțiunilor creative, pe când inconștientul colectiv disjunge haosul într-un colaj sintetic tot mai încifrat.

Acesta este mirajul antagonic al Odiseei umane imaginată de Maria Marcu-PopArt – 192 de criptocolaje care acutizează mesajul vizual subliminal, în locul artificiilor lansate doar pentru obținerea unui efect special facil. Tălmăcirea emoției umane se transformă sub ochii noștri într-un spectacol universal, în care artistul reușește să-și proiecteze hologramele trecutului-prezent pe ecranul prezentului-viitor ca o retrocedare spirituală necesară și ireversibilă.

Iată cum colajul, sub forma sa de artă militantă, consacrată în România, ridică baricade și de această dată în calea potopului, consolidând o mișcare civică traumatizată de influența și deciziile regnului politic. Sechelele rămân, dar, convertite în emoție artistică, ele devin substratul unei revelații epice. O odisee asumată de artista Maria Marcu-PopArt într-un ciclu de colaje miniaturale (format ACEO – 6,4 cm x 8,9 cm) ce ne lasă impresia că ar putea continua la nesfârșit. În fața oricăror ideologii contrafăcute, Odiseea umană rămâne un manifest artistic palpabil și un ansamblu de simboluri care conturează dar, mai ales, revoluționează arhitectura visului.

 

The architecture of the dream as a synthesis of the collective unconscious

We are under the pressure of millenary doubts of the emotional subjectivism inspite of some mercantile prophecies that no longer represent a treasury bill, but a short-term bond. Art progresses through itself – condition and reactive breath, freedom and stylistic resonance – beyond the limits imposed by the criticism of its time.

Abandoning the artist in an ocean of doubt or circumstantial cunningness is a reality as harsh as the industrial revolutions, sexual and digital altogether. The trauma of the artistic becoming becomes thus the freeway of the penance without sin, while virtual radios replace some androids spectators placed on the edge of the Sisyphean route. Conformity only distorts, until flattening, the epicenters of the creative reactions, while the collective unconscious disrupts the chaos in a more and more ciphered synthetic collage.

This is the antagonistic mirage of the Human Odyssey imagined by Maria Marcu-PopArt – 192 crypto-collages that accentuate the subliminal visual message, instead of the subterfuge launched just to obtain a shallow special effect. The interpretation of the human emotion transforms under our eyes into a universal show in which the artist manages to project the holograms of present-past on the screen of the future-present as a necessary and irreversible spiritual retrocession.

Here is how the collage, in its form of militant art, consecrated in Romania, raises again barricades in the face of the flood, consolidating a civic movement traumatized by the influence and decisions of the political kingdom. The sequelae remain, but, converted into artistic emotion, they become the epitome of an epic revelation. An Odyssey assumed by the artist Maria Marcu-PopArt in a miniature collages cycle (ACEO format – 2 1⁄2 by 3 1⁄2 inches) that gives us the impression that it could continue indefinitely. In the face of any counterfeit ideologies, the Human Odyssey remains a palpable artistic manifest and an ensemble of symbols that outline but, above all, revolutionize the architecture of the dream.

Daniel Marcu – editor
ODISEEA UMANA / HUMAN ODYSSEY  – primul album de arta / my first artbook

 

 

Human Odyssey

13 feb.

Ce este ACEO? Art Cards, Editions and Original! Mai pe romaneste, niste cartonase pictate, desenate sau realizate din colaje de hartie sau mixed media, un pic mai mari decat cartile de joc. Ele reprezinta adevarate opere de arta in miniatura. Sunt si colectionari impatimiti pentru aceste carduri, mai ales in Statele Unite, acolo unde exista o adevarata cultura pentru ele. Ca sa va faceti o parere despre dimensiunea lor am fotografiat doua dintre ele in mana… In rest, e Human Odyseey!

dscf0307

dscf0305

 

human-odyssey-aceo-collage-mix-07-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-06-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-05-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-04-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-03-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-02-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-01-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-08-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

 

 

Lectia de pictura – Suprarealismul

22 aug.

Fondatorii suprarealismului au fost poetii. Termenul „Surréalisme” a luat nastere in anul 1917, cand poetul Guillaume Apollinaire, inainte de a da la tipar piesa de teatru „Sanii lui Tyresias”, ii schimba subtitlul in ultima clipa din „drama supranaturalista” in „drama suprarealista”. Scriitorul André Breton preia acest termen si-l foloseste intr-un articol intitulat „Pentru Dada” (1920), pentru ca in 1922 sa publice „Manifestul suprarealismului”. Prin urmare, totul a inceput de la literatura, abia apoi suprarealismul ii va atrage pe artistii care practica alte arte, pentru ca, in cele din urma, sa se schimbe perceptia asupra lumii care devine „albastra ca o portocala” (Paul Eluard).

In anul 1916, de la fereastra autobuzului in care se afla, André Breton zareste la expozitia organizata de o galerie de pe rue Boétier tabloul Creier de copil. Panza al carei autor este Giorgio De Chirico il fascineaza. Dupa razboi Breton ii va cunoaste pe Picabia, Duchamp, Max Ernst, cumpara tablouri si isi formeaza o bogata colectie. In anul 1924, adreseaza o intrebare fundamentala: „Este, oare, posibila o pictura suprarealista?” La ceasta intrebare vor raspunde – fiecare in stil propriu – Max Ernst, Joan Miró, André Masson, Yves Tanguy, Salvador Dalí, René Magritte si Paul Delvaux.

Printre principalii pictori suprarealisti se pot mentiona: Victor Brauner (1903-1966); Salvador Dalí (1904-1989); Giorgio de Chirico (1888-1978); Paul Delvaux (1897-1994); Max Ernst (1891-1976); René Magritte (1898-1967); Joan Miró (1893-1983); Yves Tanguy (1900-1955).

Sursa textului : Wikipedia

Ca orice artist la inceput de drum, am cochetat si eu cu ideea surrealism-ului pentru ca, din punctul meu de vedere, imi ofera posibilitati nelimitate de a scormoni prin toate cotloanele infinitei imaginatii. Primele mele incercari de suprarealism au fost in realizarea colajelelor Pop-Art. Iata o parte dintre ele:

Equilibrium

Equilibrium

Beyond The City

Beyond The City

Red shoes boulevard

Red shoes boulevard

Dar puterea creatoare a adevaratului suprarealism cred ca sta in pictura, de aceea am incercat sa realizez cateva lucrari in acuarela. Rezultatul? Il puteti privi in continuare:

Mysterious chest

Mysterious chest

Timeless violin

Timeless violin

Cinéma vérité

Cinéma vérité