Tag Archives: suflet

Maria PopArt – Remains of the Heart

10 nov.

Cvartetul de coarde… sensibile

28 oct.

Da, stiu… Cred ca te-a pufnit rasul! Chiar si eu am scris titlul cu zambetul pe buze. Totusi, te asigur ca este vorba de ceva cat se poate de serios. Despre coarda sensibila a unui om, sufletul, si despre patru dintre cele mai importante lucruri din viata, care reusesc sa te atinga acolo unde trebuie.

Dintre cele mai adanci mistere ale Universului, sufletul unui om este cel mai putin cunoscut. Nu este palpabil, nu se poate masura, nu se poate cantari. Apare din senin si dispare la fel de enigmatic. Insa, fiecare dintre noi este constient ca-l are, ca este numai al lui, ca uneori doare sau, alteori, nu mai incape in piept de fericire.

Cvartetul care face sufletul sa rezoneze este format din patru lucruri esentiale: iubirea, fericirea, multumirea si implinirea. Unii ar putea fi carcotasi, sa spuna ca e unul si cam acelasi lucru. Dar gresesc! Un om complet trebuie sa le simta pe toate separat si, deopotriva, strans legate unul de celalalt.

Wild rose
„Wild rose” – desen in creion, carbune si acuarele, dimensiune 27 x 35 cm

Citește în continuare

Momentele adevarului

22 oct.

Te asezi in fata oglinzii si incepi. Esti procurorul si avocatul tau, deopotriva. Iti place ce vezi, ce esti, cum esti si unde ai ajuns? Sau recunosti din ce in ce mai greu imaginea reflectata? Acestea sunt micile momente ale adevarului, cand te asezi fata in fata cu tine si incerci sa te redescoperi.

Ridica-te in picioare! Prezideaza onorobilul judecator Timpul. Pledoaria de inceput apartine acuzarii. Est invinuit ca te-ai neglijat, ca ai uitat lucruri importante ce tin de esenta vietii. Ca ai lasat sa se stinga flacara iubirii si ca ti-ai pierdut respectul de sine. Cu degetul indreptat catre sufletul tau, acuzarea iti spune taios ca ai uitat sa fii om si sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Ca pe scara ierarhica a valorilor tale ai disparut de pe primul loc.

Road to perdition

Road to perdition - desen in creion si tus, 30 x 42 cm

Citește în continuare

>Priveste-ma in ochi!

17 ian.

>


Cand cineva nu intelege o privire, cu atat mai mult nu va intelege o lunga explicatie” – proverb arab.


De cand ma stiu, mi-a placut sa ma uit direct in ochii celui cu care vorbesc. Pe cei mai multi, insa, i-am vazut cum isi pleaca privirea intr-o discutie. Atentia sporita pentru detalii m-a ajutat foarte mult in a-i cunoaste foarte usor pe cei din jurul meu. Nu-mi trebuie decat un minut, doua, ca sa-mi dau seama daca un om este sau nu pe placul meu. Privirea este pentru mine ca un radar performant. Pot “citi” pe oricine, ca pe o carte deschisa, dupa cateva vorbe si priviri… Culmea e ca nu m-a inselat niciodata acest feeling primar! Daca un om nu-mi place din prima, poate sa faca si pe dracu-n patru sa-mi demonstreze ca n-am dreptate… Pana la urma isi da arama pe fata si imi dovedeste ca prima mea impresie nu m-a mintit. Am patit-o de prea multe ori ca sa nu-mi ascult instinctul!


Pentru mine, privirea celor care imi sunt aproape e ca o oglinda in care imi pot vedea sufletul. Felul meu de a fi… Privirea iubitului meu este un remediu garantat pentru orice suferinta a mea. E de ajuns sa se uite la mine duios ca sa-mi alunge toate tristetile sau nefericirile pricinuite de altii. Noi vorbim mult… Uneori si cateva ceasuri, dar de fiecare data, ne privim ochi in ochi, indiferent de tema discutiei. Cred ca abia asta inseamna sa comunici deschis cu cineva…


Un om care isi fereste privirea, ori este prea timid, ori are ceva de ascuns. Nu am avut niciodata incredere in oamenii care nu au curaj sa ma priveasca in ochi. Mi s-a intamplat sa fiu catalogata drept “prea tacuta” in anumite cercuri de cunostinte. Pentru ca de multe ori vorbesc prea putin… Insa, cei mai multi nu-si dau seama ca eu privesc foarte mult. Ii privesc si le analizez comportamentele si felurile lor de a fi. La final, prin sita trec prea multi si raman prea putini… Cei care ma cunosc indeajuns stiu ca pot, cu o simpla privire, sa “pun la punct” pe oricine. Si nu trebuie sa tip ca sa ma fac bine inteleasa.


De cele mai multe ori, in incercarea de a ne cunoaste pe noi insine, facem o mare greseala… Uitam sa privim tocmai acolo unde ne-am putea descoperi cel mai usor. In suflet! Atata timp cat nu ne intelegem si nu ne cunoastem, nu putem avea pretentia sa ne priceapa ceilalti… Vom ramane o vesnica enigma. Un puzzle din care lipsesc prea multe piese pentru a deveni un intreg…


100 eyes” – colaj popart realizat din peste 54 de decupaje
de dimensiune 50 x 42,5 cm

Din seria „100 de …” puteti sa mai trageti un ochi la „100 de motive sa zambesti”

>In soapta…

6 ian.

>



“Muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare” – Nichita Stanescu

Azi am sa-ti vorbesc in soapta… pentru ca de undeva, de departe, se aude in surdina un glas stins de chitara. Voi vorbi soptit ca sa-ti poti auzi si gandurile…

Opreste-te putin din fuga! Ai prea multe intrebari de pus si nu-ti mai dai ragaz de a gasi raspunsurile. Relaxeaza-te… Altfel, ziua de azi va trece la fel de repede si de neobservata ca si cea de ieri. Iar anul acesta va trece in goana ca si cel care tocmai s-a dus. Te vei trezi la un moment dat batran… Batran de tine, de gandurile si de intrebarile tale fara raspuns. Lasa totul deoparte si permite-ti, din cand in cand, o clipa de liniste.

Aminteste-ti cine esti si ce-si doreste, de fapt, sufletul tau. Ssst! Nu te grabi! Nu te grabi sa dai raspunsuri din carti sau raspunsurile pe care le asteapta altii sa le auda din gura ta! Cauta-le adanc in inima ta… Inchide ochii si asculta chitara. Se aude din ce in ce mai limpede. Parca ar fi la cativa centimetri de tine…

Agata frumos, ca pe o haina scumpa, amintirile placute. Lasa-le sa-ti invadeze mintea! Sa te incarci cu acea stare sufleteasca in care esti impacat cu tine insuti si cu cei din jur. Doar asa poti sa raspunzi sincer la intrebarile tale… Doar asa poti realiza cate clipe din viata s-au irosit pe nimicuri… Doar asa poti sa-ti gasesti echilibrul de care ai atata nevoie…

De fapt, toata viata este un cantec de chitara. Uneori, abia atingi coardele si muzica lina te infasoara ca o imbratisare calda. Alteori, pana se rupe de furie si neputinta… Azi poti sa canti o balda suava, iar maine chitara poate sa vibreze orgasmic in acordurile unui tango fierbinte.

Astazi eu mi-am acordat chitara sufletului si ti-am soptit un cantec despre tine. Sau despre mine. Azi mi-am luat o clipa de ragaz si am gasit raspunsurile multor intrebari. Maine chitara mea poate va rade. Sau poate va plange… Important este faptul ca muzica ei ma insoteste in fiecare zi si ma face mereu sa-mi aduc aminte de mine. Abia atunci cand n-o voi mai auzi, am sa ma intreb daca nu cumva mi-am pierdut pe undeva sufletul…




Guitar” – lucrare mixta i creion si tus
dimensiune 30 x 42 am




>Imaginea sufletului

30 mai

>


Un singur lucru trebuie sa avem: fie un suflet placut de la natura, fie un suflet modelat prin munca, dragoste, arta si cunoastere”- Friedrich Nietzsche


In multe scrieri imaginea sufletului este atribuita chipului, emotiilor, cuvintelor, ochilor, inimii. Unii cercetatori britanici si americani spun ca au surprins imaginea sufletului in timpul unui proces de reanimare.


Mai mult decat atat, in anul 1907 doctorul Duncan MacDougall a afirmat ca sufletul unui om cantareste 21 de grame. El a facut un experiment macabru, insa interesant deopotriva, care consta in cantarirea a 6 pacienti bolnavi de tuberculoza in faza terminala, pentru a observa daca moartea are vreun impact asupra greutatii corporale. Spre stupefactia echipei de cercetatori conduse de McDougal, in momentul mortii fiecaruia din cei 6 subiecti umani, greutatea corporala a acestora a scazut, invariabil, cu 21 de grame. Nici mai mult, nici mai putin. Nu conta daca decedatul cantarea 120 sau 30 de kilograme. Cifrele cantarului aratau o scadere cu fix 21 grame.



Vorbim despre suflet in fiecare zi :”ce vrei de la sufletul meu?”, “ce suflet mare ai!”, “tu esti sufletul meu pereche”, “reclama, sufletul comertului”, “ai fost sufletul petrecerii”, “ce tot te bagi in sufletul meu?”, “mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut”, „esti un suflet ratacit” etc.


Cu toate acestea, nimeni nu poate spune in clar ce este si daca exista cu adevarat sufletul. Sau care este imaginea lui. Avem libera alegere de a-i atribui sufletului orice forma sau continut, sa spunem ca ne doare sufletul cand suntem tristi sau ca e plin de fericire cand ne este bine. Eu cred ca asa cum oglinzile ne reflecta chipul, arta poate reflecta imaginea sufletului nostru.




Suflet in alb si negru” – lucrare in ceion si tus
de dimensiune 42 x 30 cm