Tag Archives: papiers collés

ODISEEA UMANA / HUMAN ODYSSEY

5 mai

 

 

 

 

Arhitectura visului ca sinteză a inconștientului colectiv

Suntem sub presiunea îndoielilor milenare ale subiectivismului emoțional, în dauna unor profeții mercantile care nu mai reprezintă un bon de tezaur, ci o obligațiune pe termen scurt. Arta progresează prin ea însăși – condiție și suflu reactiv, libertate și rezonanță stilistică -, depășind limitele impuse de critica vremii sale.

Abandonarea artistului într-un ocean de îndoieli sau perfidii conjuncturale este o realitate la fel de aspră ca revoluțiile industriale, sexuale și digitale, la un loc. Trauma devenirii artistice devine astfel autostrada ispășirilor fără păcate, în timp ce radarele virtuale țin locul unor spectatori androizi postați pe marginea traseului sisific. Conformitatea nu face altceva decât să distorsioneze, până la aplatizare, epicentrele reacțiunilor creative, pe când inconștientul colectiv disjunge haosul într-un colaj sintetic tot mai încifrat.

Acesta este mirajul antagonic al Odiseei umane imaginată de Maria Marcu-PopArt – 192 de criptocolaje care acutizează mesajul vizual subliminal, în locul artificiilor lansate doar pentru obținerea unui efect special facil. Tălmăcirea emoției umane se transformă sub ochii noștri într-un spectacol universal, în care artistul reușește să-și proiecteze hologramele trecutului-prezent pe ecranul prezentului-viitor ca o retrocedare spirituală necesară și ireversibilă.

Iată cum colajul, sub forma sa de artă militantă, consacrată în România, ridică baricade și de această dată în calea potopului, consolidând o mișcare civică traumatizată de influența și deciziile regnului politic. Sechelele rămân, dar, convertite în emoție artistică, ele devin substratul unei revelații epice. O odisee asumată de artista Maria Marcu-PopArt într-un ciclu de colaje miniaturale (format ACEO – 6,4 cm x 8,9 cm) ce ne lasă impresia că ar putea continua la nesfârșit. În fața oricăror ideologii contrafăcute, Odiseea umană rămâne un manifest artistic palpabil și un ansamblu de simboluri care conturează dar, mai ales, revoluționează arhitectura visului.

 

The architecture of the dream as a synthesis of the collective unconscious

We are under the pressure of millenary doubts of the emotional subjectivism inspite of some mercantile prophecies that no longer represent a treasury bill, but a short-term bond. Art progresses through itself – condition and reactive breath, freedom and stylistic resonance – beyond the limits imposed by the criticism of its time.

Abandoning the artist in an ocean of doubt or circumstantial cunningness is a reality as harsh as the industrial revolutions, sexual and digital altogether. The trauma of the artistic becoming becomes thus the freeway of the penance without sin, while virtual radios replace some androids spectators placed on the edge of the Sisyphean route. Conformity only distorts, until flattening, the epicenters of the creative reactions, while the collective unconscious disrupts the chaos in a more and more ciphered synthetic collage.

This is the antagonistic mirage of the Human Odyssey imagined by Maria Marcu-PopArt – 192 crypto-collages that accentuate the subliminal visual message, instead of the subterfuge launched just to obtain a shallow special effect. The interpretation of the human emotion transforms under our eyes into a universal show in which the artist manages to project the holograms of present-past on the screen of the future-present as a necessary and irreversible spiritual retrocession.

Here is how the collage, in its form of militant art, consecrated in Romania, raises again barricades in the face of the flood, consolidating a civic movement traumatized by the influence and decisions of the political kingdom. The sequelae remain, but, converted into artistic emotion, they become the epitome of an epic revelation. An Odyssey assumed by the artist Maria Marcu-PopArt in a miniature collages cycle (ACEO format – 2 1⁄2 by 3 1⁄2 inches) that gives us the impression that it could continue indefinitely. In the face of any counterfeit ideologies, the Human Odyssey remains a palpable artistic manifest and an ensemble of symbols that outline but, above all, revolutionize the architecture of the dream.

Daniel Marcu – editor
ODISEEA UMANA / HUMAN ODYSSEY  – primul album de arta / my first artbook

 

 

Human Odyssey

13 feb.

Ce este ACEO? Art Cards, Editions and Original! Mai pe romaneste, niste cartonase pictate, desenate sau realizate din colaje de hartie sau mixed media, un pic mai mari decat cartile de joc. Ele reprezinta adevarate opere de arta in miniatura. Sunt si colectionari impatimiti pentru aceste carduri, mai ales in Statele Unite, acolo unde exista o adevarata cultura pentru ele. Ca sa va faceti o parere despre dimensiunea lor am fotografiat doua dintre ele in mana… In rest, e Human Odyseey!

dscf0307

dscf0305

 

human-odyssey-aceo-collage-mix-07-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-06-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-05-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-04-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-03-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-02-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-01-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

human-odyssey-aceo-collage-mix-08-collage-set-of-6-aceo-25-x-35

 

 

Galerie

Mixed Media sau combinatia intre pictura si colaj

27 nov.

Twisted Gravity

4 aug.

Twisted Gravity, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm

 

„Twisted Gravity”, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm.jpg

Diva Cubana

16 feb.

mix media (coffee painting, watercolor, collage)

 

 

Mix media (coffee painting, watercolor, collage)

Mix Media – „Body Balance”

24 ian.

Body Balance 1, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm

Body Balance 2, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm

Body Balance 1 + 2, mix media (watercolor & collage), 27(x2) x 35 cm

 

 

Chronicles of Lesbos

28 nov.

Chronicles of Lesbos

 

 

 

Lectia de pictura – Suprarealismul

22 aug.

Fondatorii suprarealismului au fost poetii. Termenul „Surréalisme” a luat nastere in anul 1917, cand poetul Guillaume Apollinaire, inainte de a da la tipar piesa de teatru „Sanii lui Tyresias”, ii schimba subtitlul in ultima clipa din „drama supranaturalista” in „drama suprarealista”. Scriitorul André Breton preia acest termen si-l foloseste intr-un articol intitulat „Pentru Dada” (1920), pentru ca in 1922 sa publice „Manifestul suprarealismului”. Prin urmare, totul a inceput de la literatura, abia apoi suprarealismul ii va atrage pe artistii care practica alte arte, pentru ca, in cele din urma, sa se schimbe perceptia asupra lumii care devine „albastra ca o portocala” (Paul Eluard).

In anul 1916, de la fereastra autobuzului in care se afla, André Breton zareste la expozitia organizata de o galerie de pe rue Boétier tabloul Creier de copil. Panza al carei autor este Giorgio De Chirico il fascineaza. Dupa razboi Breton ii va cunoaste pe Picabia, Duchamp, Max Ernst, cumpara tablouri si isi formeaza o bogata colectie. In anul 1924, adreseaza o intrebare fundamentala: „Este, oare, posibila o pictura suprarealista?” La ceasta intrebare vor raspunde – fiecare in stil propriu – Max Ernst, Joan Miró, André Masson, Yves Tanguy, Salvador Dalí, René Magritte si Paul Delvaux.

Printre principalii pictori suprarealisti se pot mentiona: Victor Brauner (1903-1966); Salvador Dalí (1904-1989); Giorgio de Chirico (1888-1978); Paul Delvaux (1897-1994); Max Ernst (1891-1976); René Magritte (1898-1967); Joan Miró (1893-1983); Yves Tanguy (1900-1955).

Sursa textului : Wikipedia

Ca orice artist la inceput de drum, am cochetat si eu cu ideea surrealism-ului pentru ca, din punctul meu de vedere, imi ofera posibilitati nelimitate de a scormoni prin toate cotloanele infinitei imaginatii. Primele mele incercari de suprarealism au fost in realizarea colajelelor Pop-Art. Iata o parte dintre ele:

Equilibrium

Equilibrium

Beyond The City

Beyond The City

Red shoes boulevard

Red shoes boulevard

Dar puterea creatoare a adevaratului suprarealism cred ca sta in pictura, de aceea am incercat sa realizez cateva lucrari in acuarela. Rezultatul? Il puteti privi in continuare:

Mysterious chest

Mysterious chest

Timeless violin

Timeless violin

Cinéma vérité

Cinéma vérité

 

 

 

 

 

 

 

Lectia de pictura – Pop Art

23 apr.

La inceputul anilor ‘60, aparea curentul Pop Art – arta publicului larg. Reprezentantii lui au incercat sa inlocuiasca arta abstracta cu un nou tip de realism, folosind in compozitiile lor obiecte din viata cotidiana, reproduceri din reviste, ilustrate, fotografii, ridicand la nivel de conceptie artistica combinatiile unite intamplator.

Avandu-si inceputurile in Marea Britanie si atingand apogeul in America, spre sfarsitul deceniului 7, miscarea Pop Art preia imaginile din celelalte forme de arta populara: publicitate, benzi desenate, arta urbana, cinema. Miscare ironic-contestatara, Pop Art-ul si-a pastrat conotatia protestatara in multe alte domenii, nu numai in arta.

Cea mai notabila personalitate Pop Art a fost Andy Warhol. El initiaza seria “Sticlele de Coca-Cola” si “Cutiile de conserve”, reprezentari ale obiectelor de uz casnic, produse industriale sau motive de reclama. Ulterior el insereaza in pictura sa fragmente de benzi desenate, cu structuri rezistente sau elastice si chiar reproduce, in unele lucrari, obiecte de dimensiuni reale.

Primele expozitii ale curentului Pop Art american declanseaza o reactie negativa in randul publicului. Cu timpul, insa, aceasta directie incepe sa fie tratata cu seriozitate, gratie expozitiei consacrate colajului si asamblajului, organizata de Museum of Modern Art din New York.

Miscarea Pop Art este una dintre cele mai colorate si „jucause” miscari artistice ale secolului trecut. Inspirata de bogatia imagistica a societatii de consum, ea a intrat rapid si in domenii ca moda sau design interior, ramanand pana in zilele noastre un reper stilistic constant.

Ludica si optimista, chiar daca usor ironica, miscarea Pop Art a adus un strop de frivolitate necesara intr-o lume inca marcata de iesirea din razboi. In zilele noastre, ea constituie o oaza permanenta de culoare in mijlocul „desertificarii” minimaliste.

„Red shoes boulevard” – colaj Pop Art realizat din 41 de decupaje
dimensiune 35 x 25 cm

„Disco night fever” – pictura Pop Art realizata in acuarela
dimensiune 21 x 32 cm

Equilibrium

14 apr.

>



“Viata e ca mersul pe bicicleta. Nu poti sa-ti pastrezi echilibrul stand pe loc” – Linda Brakeall


Eu percep viata ca pe o linie. Uneori merge in zig-zag, alteori e sinuoasa si rareori este dreapta. Dar un lucru e cert: este continua si incepe din punctul A si se termina in punctul B. Sunt momente in care simt ca linia de sub picioarele mele este destul de lata cat sa merg linistita si fara nici o grija. Insa, exista si destule clipe in care se apropie de grosimea unui fir de ata. Si-atunci sunt nevoita, ca un artist experimentat de circ, sa fac echilibristica. Pentru ca stiu ca dedesubt nu exista plasa de siguranta…


In astfel de momente imi caut echilibrul interior, acea stare in care devin constienta de propria-mi persoana, in perfecta simbioza cu tot ce ma inconjoara. Balansul perfect il ating punand in talerul dezechilibrat iubire, liniste, comunicare, tandrete, intelepciune. Daca n-as fi ajuns sa ma cunosc indeajuns de bine si nu mi-as fi descoperit limitele, probabil ca nu as fi stiut cum sa dozez toate aceste ingrediente. E ca o reteta secreta, ale carei taine le-am descoperit zi de zi.


Prefer echilibrul si nu echilibristica. Cu pasi siguri imi urmez calea. Acea linie care incepe din punctul A si se termina in punctul B. Creez si sunt fericita.

„Equilibrium” – colaj Pop Art realizat din 14 decupaje
dimensiune 26 x 37 cm

>Coconul creatiei

6 apr.

>

“In desert, se zice, nu se duc decat indragostitii si nebunii. Eu mai cunosc o categorie, in care ma includ. Cei care nu se descurca prea bine in vacarm si tanjesc dupa un loc de unde, speriindu-se de izolare, sa se intoarca pocaiti in societate.” Octavian Paler


Am incuiat usa catre lumea exterioara. O lume intr-o continua schimbare in mai rau. M-am invelit in coconul creatiei si nu am lasat dacat o fanta, cat o gaura de cheie, prin care mai arunc un ochi la ce se petrece dincolo. M-am inconjurat de culori, de iubire si de bucatele de hartie. Simt ca sunt in siguranta. Si fericita.


Am un chef nebun sa creez. Picturi, desene in creion sau carbune, colaje. Lucrez in fiecare zi la ceva nou. Imaginatia mea se joaca in voie cu sute de nuante si zeci de decupaje. E lumea mea. Pestrita, colorata si fara limitari. Ca orice artist care se respecta, cred ca am nevoie si de acest tip de evadare din obisnuit. Din normalul cu care sunt incorsetati ceilalti.


Am incuiat usa spre lumea exterioara. Si, pentru moment, prefer sa ascund cheia intre tuburile de acuarele…

„Faetus” – mix media realizat din acuarela si colaj
dimensiune 32 x 41 cm

>Mainile

22 mart.

>

“Mainile noastre, cele care vorbesc mereu neintrebate si tac oropsite pe masa, mainile radacinoase, sparte si stafidite ale taranului batran in crapaturile carora adoarme tarana, mainile pufoase si transpirate ale lenesului, mainile scurte, cu degete mari si boante ale gradinarului, mainile strungarului cu uleiul si pilitura de fier intrate prin pori si amestecate cu sangele, mainile aproape inutile ale poetului, mana care semneaza cu nepasare cererile petitionarilor, mainile lungi de gorila ale unui candid, mainile mamei mele cu unghiile netaiate din copilarie si roase pana la sange de truda de fiecare zi, muzicala si strania mana a pianistului care umple viata cu degetele, mana livida a inecatului, mainile mici, trandafirii care se chinuie cu litera “a”, mana judecatorului care semneaza o sentinta si-apoi curata cartofi in afara programului, mainile taietorilor de lemne si-ale hamalilor ca niste macarale vii, mana iute si topaitoare a frizerului, mainile ingrozite ale hotului cu bratarile reci de metal petrecute peste incheieturi, splendida si decorativa mana a cantaretei, cu degetele ei care nu pot striga, mainile pensionarilor ca niste copii palide, mainile agricultorilor in palmele carora anii si-au lasat mici copite de piele tare ca osul, o mana care o spala pe cealalta si mana intinsa cuiva la nevoie, mana imaginara a invalidului de razboi, cea care revine ca o stafie in zilele ploioase si-l irita, aducandu-i aminte cum a pierdut-o, mainile soldatului care pot vorbi dureros despre patrie, mana parlita a otelarului care insfaca painea si mangaie femeia, protectoarea mana a stramosilor nostri, mainile lenese, impodobite cu inele ale barbatului fara griji, cu aurul in semn de putere si privit ca semn al rusinii, mana varului meu care ma atinge mereu si, tremuratoare, incearca sa afle cum arat si apoi se odihneste pe marginea alfabetului Braille, mana dreapta a celui caruia nu-i ajung doua maini, mana mirositoare a ciobanului care-si ciopleste un fluier sau o bata, mainile grele fluturate delicat pe peroane pustii, mana de gheata a celui care apasa pe tabloul de start al unei rachete, mana intinsa a bunicului meu care astepta o tigara ca sa poata muri privind gradina si campul, mana metalica a robotului care nu-mi spune nimic si totusi ma ingrozeste, mainile celor care zidesc si cu buricele lor ating filele cartilor de istorie, mana destinului care ne pandeste mereu, si eu, propria-mi mana care-mi aduce si bucuriile si nenorocirile, mainile noastre, ca un buletin de identitate, valabil pentru o singura viata, mainile fiecaruia, sublim si trecator autoportret.”

Cornel Nistorescu – Almanahul “Flacara”, 1984

„Mainile” – colaj Pop Art realizat din 100 de decupaje
dimensiune 50 x 70 cm

Galeria de arta VIII – Colaje PopArt si regia decupajelor

12 feb.

Zburam cu aripi frante…” ultimul articol semnat Maria PopArt.

>Priveste-ma in ochi!

17 ian.

>


Cand cineva nu intelege o privire, cu atat mai mult nu va intelege o lunga explicatie” – proverb arab.


De cand ma stiu, mi-a placut sa ma uit direct in ochii celui cu care vorbesc. Pe cei mai multi, insa, i-am vazut cum isi pleaca privirea intr-o discutie. Atentia sporita pentru detalii m-a ajutat foarte mult in a-i cunoaste foarte usor pe cei din jurul meu. Nu-mi trebuie decat un minut, doua, ca sa-mi dau seama daca un om este sau nu pe placul meu. Privirea este pentru mine ca un radar performant. Pot “citi” pe oricine, ca pe o carte deschisa, dupa cateva vorbe si priviri… Culmea e ca nu m-a inselat niciodata acest feeling primar! Daca un om nu-mi place din prima, poate sa faca si pe dracu-n patru sa-mi demonstreze ca n-am dreptate… Pana la urma isi da arama pe fata si imi dovedeste ca prima mea impresie nu m-a mintit. Am patit-o de prea multe ori ca sa nu-mi ascult instinctul!


Pentru mine, privirea celor care imi sunt aproape e ca o oglinda in care imi pot vedea sufletul. Felul meu de a fi… Privirea iubitului meu este un remediu garantat pentru orice suferinta a mea. E de ajuns sa se uite la mine duios ca sa-mi alunge toate tristetile sau nefericirile pricinuite de altii. Noi vorbim mult… Uneori si cateva ceasuri, dar de fiecare data, ne privim ochi in ochi, indiferent de tema discutiei. Cred ca abia asta inseamna sa comunici deschis cu cineva…


Un om care isi fereste privirea, ori este prea timid, ori are ceva de ascuns. Nu am avut niciodata incredere in oamenii care nu au curaj sa ma priveasca in ochi. Mi s-a intamplat sa fiu catalogata drept “prea tacuta” in anumite cercuri de cunostinte. Pentru ca de multe ori vorbesc prea putin… Insa, cei mai multi nu-si dau seama ca eu privesc foarte mult. Ii privesc si le analizez comportamentele si felurile lor de a fi. La final, prin sita trec prea multi si raman prea putini… Cei care ma cunosc indeajuns stiu ca pot, cu o simpla privire, sa “pun la punct” pe oricine. Si nu trebuie sa tip ca sa ma fac bine inteleasa.


De cele mai multe ori, in incercarea de a ne cunoaste pe noi insine, facem o mare greseala… Uitam sa privim tocmai acolo unde ne-am putea descoperi cel mai usor. In suflet! Atata timp cat nu ne intelegem si nu ne cunoastem, nu putem avea pretentia sa ne priceapa ceilalti… Vom ramane o vesnica enigma. Un puzzle din care lipsesc prea multe piese pentru a deveni un intreg…


100 eyes” – colaj popart realizat din peste 54 de decupaje
de dimensiune 50 x 42,5 cm

Din seria „100 de …” puteti sa mai trageti un ochi la „100 de motive sa zambesti”

>Suntem umbre…

8 mai

>




Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruieşte ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.” – Lucian Blaga





Suntem umbrele propriilor noastre constiinte. Trecatoare, vizibile, dar nebagate in seama. Suntem peste 6 miliarde de umbre. Nu suflete! Si ca toate umbrele, ne taram pe jos in functie de cum bate lumina. Mereu pe fuga, nervoase, stresate, ocupate, irascibile, invidioase, egoiste, lacome, parsive, flamande, insetate, furioase, inselatoare, suparate, triste, plangacioase, nemultumite…





Suntem simple umbre, gata sa disparem daca se stinge lumina. Suntem umbre ale prezentului si ne invartim intr-un cerc vicios continuu. Suntem captive in propria viata si incapabile de a fi fericite. Traiul nostru e un vartej in care ne pierdem, uitam cine suntem sau ce trebuie sa facem. Ne trezim, mancam, muncim ca sa avem ce manca si maine, defecam si dormim. Apoi, ce? O luam de la capat! Din nou, si din nou, si din nou…





Ne prefacem ca socializam, ne prefacem ca zambim, ne prefacem ca suntem fericite. Unele umbre isi doresc sa ajunga cat mai sus, uitand ca pana la urma se vor contopi cu celelalte umbre. Umile, in colbul de pe jos.

Cand o umbra moare, ea dispare pur si simplu, insa imediat vine o alta sa-i ocupe locul. Sa se trezeasca, sa manance, sa munceasca, sa doarma, constienta fiind ca, la un moment dat, o alta umbra o va inlocui.



Suntem umbre…” – colaj popart

dimensiuni
42,5 cm x 33 cm

(17 piese)





>Colaje, Pop Art si regia decupajelor

28 feb.

>

Arta colajului (collage art) a fost inventata la inceputul secolului XX de doi monstri sacri: Georges Braque si Pablo Picasso. La inceputul anului 1912 Braque realizeaza sculpturile cubiste, constructii din hartie. In primavara, inspirat de acestea, Picasso descopera colajul (collage).

Vara urmatoare, Braque va dezvolta aceasta inovatie care va avea ca rezultat tehnica „papiers collés”. In 1913, la celebra „Armory Show” din New York sunt expuse pentru prima data tablouri ale lui Georges Braque.

Colajul, ca “Pop Art”, se dezvolta dupa cel de-al doilea razboi mondial, atat in Statele Unite, cit si in Europa. In legatura cu originea cuvantului „pop”, este vorba de prescurtarea expresiei englezesti „popular art”, in sensul de arta cu mare popularitate la public. Una dintre cele mai timpurii lucrari, care a fost considerata “Pop Art” este colajul “ Just What Is It That Makes Today’s Homes So Different, So Appealing?” semnat de Richard Hamilton si John McHale in1956.

In arta plastica, colajul (din fr. coller = a lipi) consta in aranjarea si lipirea cu multa maiestrie a unor bucati de hartie, panza, lemn etc. pe o suprafata. Multa lume gindeste, poate, ca nu e mare filosofie sa tai niste bucatele de hartie si apoi sa le lipesti pe o bucata de carton. Poate ca asa gandeam si eu inainte sa ma apuc de colaje. Dar, de fieacre data, viata iti da peste nas si-ti sopteste tandru la ureche: “Nimeni nu s-a nascut invatat!”.


Decupajul primelor materiale, de prin revistele pe care le aveam la indemana, a durat vreo 3 saptamani. Apoi, zile la rand, le-am cernut prin sita inspiratiei ca sa descopar elementele de care aveam nevoie in alcatuirea lucrarii. Din momentul in care am ales ce imagini sa folosesc, primul colaj Pop Art m-a „costat” 3 zile. In final am socotit ca imi acordasem o luna pentru regia si finisarea primelor decupaje.

Astazi am sa va prezint doua dintre colajele mele:


Up in the sky” este prima lucrare, compusa din 17 decupaje, cu dimensiunile 42,5 cm x 33 cm (putin mai mare decat formatul A3).


Pentru al doilea colaj m-au inspirat evenimentele din 9/11. “Big Brother” are o tematica destul de clara, masoara 22 cm x 30 cm, iar in alcatuirea lui au intrat 30 de decupaje.

Sper sa va placa 🙂