Tag Archives: painting

Tribute to Frida Kahlo

4 dec.

 

 

The Power of Triangles

10 sept.


 

Shades of Gray

31 aug.

 

It’s the Most Wonderful Time of the Year!

18 dec.

 

Merry christmas and happy new year everyone!

Galerie

In the valley of shadows…

12 sept.
Galerie

Lips, sweet lips…

20 iul.
Imagine

Lady in Red

30 dec.

Lady in Red

Galerie

Mixed Media sau combinatia intre pictura si colaj

27 nov.

Ce poti sa faci cu niste pungi vechi de hartie…

23 nov.

 

What you can do with vintage paper bags…

Erotica dell’Arte

18 nov.

erotica-dellarte-1-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-2-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-3-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-4-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-5-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-6-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-7-watercolor-27x35-cm

erotica-dellarte-lot-pe-lungime-1-watercolor-27x35-cm

 

 

Twisted Gravity

4 aug.

Twisted Gravity, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm

 

„Twisted Gravity”, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm.jpg

Melting Latex

9 apr.

Melting Latex

Hot Melting Latex

 

 

Kalimba de Luna

3 apr.

Kalimba de Luna, arylic on canvas, 30 x 60 cm

 

 

Flamenco Passion

26 feb.

Flamenco Passion, acrylic on canvas, 30 x 60 cm

 

 

„Flamenco Passion”, acrylic on canvas, 30 x 60 cm

Diva Cubana

16 feb.

mix media (coffee painting, watercolor, collage)

 

 

Mix media (coffee painting, watercolor, collage)

Mix Media – „Body Balance”

24 ian.

Body Balance 1, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm

Body Balance 2, mix media (watercolor & collage), 27 x 35 cm

Body Balance 1 + 2, mix media (watercolor & collage), 27(x2) x 35 cm

 

 

Lipstick Waterfall

12 ian.

Lipstick Waterfall, watercolor, 27 x 27 cm

 

 

Latex Divine

6 dec.

Red Latex Temptation

 

 

 

Tears of Sparrows

2 dec.

Tears of Sparrows

 

 

Pattern of Beauty

29 nov.

Pattern of Beauty III

Pattern of Beauty I

Pattern of Beauty II

 

Ink on vintage decorative paper

Chronicles of Lesbos

28 nov.

Chronicles of Lesbos

 

 

 

Blue Friday

27 nov.

Blue Friday

 

 

Thinking About the Summer…

26 nov.

Bootylicious

 

 

Book lover

25 nov.

Book lover

 

 

Another View from the Back

23 nov.

View fom the Back

 

 

Mistress of Velvet Chamber

22 nov.

Velvet Chamber

 

 

Melting Body – series

21 nov.

Melting Body IV

Melting Body

Melting Body III

Melting Body II

Melting Body - Lotus

Melting Body - Constellation

 

 

Do you like coffee?

13 mai

Amor a La Mexicana, coffee painting, 25 x 35 cm

Self-pleasure 25 x 35 cm

Nude on Sofa, coffee painting, 35 x 27 cm

Moon Gravity 27 x 35 cm

Gypsy Heart, coffee painting, 27 x 35 cm

coffee-painting

 

Coffee paintings!

My Life in the Blue e-Motion

8 mai

Blue Ballerina

Blue Hiroshima

Blue Latex e-Motion

Blue Mountains of Pleasure

Blue Spirit

Fifty Shades of Blue

Ice Ballerina

Latex Dance

Melting Body II

 

 

Blue is the new colour for passion…

A View From Behind…

30 ian.

Perfect bottom

Perfect butt reloaded

Shadow Butt

The Wall

 

A rare wiew from behind…

Nude Zebra Collection

3 apr.

 

Sunset Zebra Blue Zebra Curvy Zebra Moonlight Zebra Purple Zebra red-shadows

 

Life in stripes…

The true colours

28 nov.

X-Ray Body

Chicana Juice

Electrified

energizer

Hiroshima, My Love II

Hot Havana Nights

Jungle Heat

Metalic art

One Night in Bankok

Pink Attitude

pop-art-beauty

rave

Underground Fashion

Vanity Lust

 

Dansul culorilor

7 ian.

Deschid ochii si parca ar fi pentru intaia data. Iubirea si culorile se tin strans de maini si danseaza in jurul meu, intr-un ritm stiut numai de ele. Clipesc de cateva ori ca sa-mi dau seama daca e real sau e aievea. Mai am putin si parca le pot atinge cu varful degetelor. Strengarul ALBASTRU imi face cu ochiul. ROSUL nu se lasa mai prejos si face o pirueta, numai sa iasa in evidenta in fata celorlalte culori. VERDELE, mai timid, incearca sa tina pasul si sa nu greseasca, iar VIOLETUL, stapan pe sine, impune cadenta si le tine pe toate in formatie.

Dintr-o data, ritmul creste si imi este din ce in ce mai greu sa le urmaresc cu privirea pe fiecare. Galbenul se amesteca in valtoarea miscarii cu albastrul, transformandu-se intr-un verde primavaratic. Frenezia dansului atinge apogeul si toate culorile se unesc intr-una singura: ALBUL. Un alb imaculat, ca al primilor fulgi de zapada. Ca dintr-un boboc de floare, din aceasta culoare se ridica maiestuos IUBIREA. Ea este cea cea care tine toate culorile aproape de inima mea.

Se face liniste si imaginea incremeneste. Albul iubirii se desface intr-un curcubeu de culori care se intinde peste sufletul meu. Albul iubirii se transforma in rosul pasiunii, in verdele echilibrului, in albastrul linistii, in galbenul impacarii, in violetul intelepciunii. In mijlocul lor ma aflu eu, ARTISTUL, impacat cu propria persoana si cu lumea din jurul meu…

 

Tango passion

„Tango passion” – pictura in acrilice pe panza / acrylic on canvas                                dimensiune 60 x 45 cm

 

Galerie

Galeria de arta XIX – Muzica si dansul in pictura

26 nov.

Galeria de arta XVIII – Seria „LATINA”

28 oct.
La Passionata

La Passionata

Innamorata

Innamorata

Appassionata

Appassionata

Amor latina

Amor latina

Amor caliente

Suavemente Bessame

Suavemente Bessame

 

 

 

Lectia de pictura – Suprarealismul

22 aug.

Fondatorii suprarealismului au fost poetii. Termenul „Surréalisme” a luat nastere in anul 1917, cand poetul Guillaume Apollinaire, inainte de a da la tipar piesa de teatru „Sanii lui Tyresias”, ii schimba subtitlul in ultima clipa din „drama supranaturalista” in „drama suprarealista”. Scriitorul André Breton preia acest termen si-l foloseste intr-un articol intitulat „Pentru Dada” (1920), pentru ca in 1922 sa publice „Manifestul suprarealismului”. Prin urmare, totul a inceput de la literatura, abia apoi suprarealismul ii va atrage pe artistii care practica alte arte, pentru ca, in cele din urma, sa se schimbe perceptia asupra lumii care devine „albastra ca o portocala” (Paul Eluard).

In anul 1916, de la fereastra autobuzului in care se afla, André Breton zareste la expozitia organizata de o galerie de pe rue Boétier tabloul Creier de copil. Panza al carei autor este Giorgio De Chirico il fascineaza. Dupa razboi Breton ii va cunoaste pe Picabia, Duchamp, Max Ernst, cumpara tablouri si isi formeaza o bogata colectie. In anul 1924, adreseaza o intrebare fundamentala: „Este, oare, posibila o pictura suprarealista?” La ceasta intrebare vor raspunde – fiecare in stil propriu – Max Ernst, Joan Miró, André Masson, Yves Tanguy, Salvador Dalí, René Magritte si Paul Delvaux.

Printre principalii pictori suprarealisti se pot mentiona: Victor Brauner (1903-1966); Salvador Dalí (1904-1989); Giorgio de Chirico (1888-1978); Paul Delvaux (1897-1994); Max Ernst (1891-1976); René Magritte (1898-1967); Joan Miró (1893-1983); Yves Tanguy (1900-1955).

Sursa textului : Wikipedia

Ca orice artist la inceput de drum, am cochetat si eu cu ideea surrealism-ului pentru ca, din punctul meu de vedere, imi ofera posibilitati nelimitate de a scormoni prin toate cotloanele infinitei imaginatii. Primele mele incercari de suprarealism au fost in realizarea colajelelor Pop-Art. Iata o parte dintre ele:

Equilibrium

Equilibrium

Beyond The City

Beyond The City

Red shoes boulevard

Red shoes boulevard

Dar puterea creatoare a adevaratului suprarealism cred ca sta in pictura, de aceea am incercat sa realizez cateva lucrari in acuarela. Rezultatul? Il puteti privi in continuare:

Mysterious chest

Mysterious chest

Timeless violin

Timeless violin

Cinéma vérité

Cinéma vérité

 

 

 

 

 

 

 

Galeria de arta XVII – NUDURI – culori acrilice pe panza

17 iul.
Morning Karma

Morning Karma

Gipsy mood

Gipsy mood

Arabian moon

Arabian moon

Everlasting love

Everlasting love

 

 

 

 

 

Galeria de arta XV – Pin-Up I

7 iun.
Pin Up Hall of fame - 1

Pin Up Hall of fame – 1

Pin Up Hall of fame - 2

Pin Up Hall of fame – 2

Pin Up Hall of fame - 3

Pin Up Hall of fame – 3

Pin Up Hall of fame - 4

Pin Up Hall of fame – 4

Un inger mort nu face doi bani

15 mai

Ce-ar fi daca toti ingerii nostri pazitori ar da coltul intr-o zi? Am fi ca New-York-ul fara curent electric. Unii ar ramane blocati in lifturi, altii n-ar mai sti cand sa treaca strada si cei mai multi ar orbecai prin case la lumina lumanarii.

Ingerul pazitor este de fapt busola cu care ne orientam in mediul care ne inconjoara zi de zi. Odata dereglata, n-ar fi de mirare sa se schimbe si polaritatea Pamantului. Sa  ne trezim ca mergem cu picioarele-n aer si cu capul in jos. Asa ca, la ce foloseste un inger mort? Ma intreb uneori daca isi aleg de buna-voie meseria asta sau le este varata pe gat “de sus”…

Allegory

„Allegory”

Citește în continuare

Galeria de arta XIV – Flori de Florii

8 apr.

Lectia de pictura – Pin-Up

20 mart.

Misterioase, atragatoare si inocente in acelasi timp, celebrele Pin-up Girls provoaca dintr-o privire languroasa, fascineaza cu o sprancenele arcuite elegant si farmeca printr-un zambet rosu, seducator.

Pin-up Girl - acrilic pe panza / acrylic on canvas, A3 (42 x 29,7 cm)

Pin-up Girl - acrilic pe panza / acrylic on canvas, A3 (42 x 29,7 cm)

In perioada 1920-1970 a avut loc o adevarata inflorire a stilului, chiar daca termenul in sine de „pin up” (“pentru agatat”) a fost pentru prima oara folosit in Anglia, in 1941( cu toate ca fenomenul exista inca din anii 1890). Editorii de reviste si agentiile de publicitate cautau serviciile artistilor care puteau genera imagini memorabile pentru consumul de masa.

Citește în continuare

Galeria de arta XIII – ACEO „Vulturi” (Eagles)

7 mart.

„Proud Eagles” – complete set of ACEO, watercolor, 2,5″ x 3,5″ (6,4cm x 8,9 cm)

"Proud Eagles" - complete set of ACEO, watercolor, 2,5" x 3,5" (6,4cm x 8,9 cm)

Citește în continuare

Noapte de vis

24 dec.

E noaptea in care toate dorintele ar trebui sa se indeplineasca. E seara magica in care copiii cuminti asteapta cu sufletul la gura vizita lui Mos Craciun. E 24 decembrie in anul de gratie 2011. Ne-am facut oameni mari si a venit randul nostru sa le facem surprize celor mici.

Insa, undeva pe drum, am pierdut traditia, radacinile si identitatea noastra. Am uitat sa ne bucuram asa cum o faceam odinioara. Stratul gros de poleiala aurie, cu care era invesmantat batranul Craciun, s-a ros. Acum nu ne-a mai ramas decat sa-l peticim cu bucatele de hartie colorata ca sa nu se vada rugina. Purtam in spate o desaga greoaie, dar nu plina cu daruri, ci cu toate necazurile de peste an. Si ne-am obisnuit atat de mult cu ea, incat nici acum in Ajun, nu ne vine usor s-o aruncam cat mai departe de sufletul nostru.

Totusi, e noaptea in care ingandurarile si cuvintele ar trebui sa faca loc colindelor si iubirii. E vremea sa redevenim copii, sa ne bucuram de bradul impodobit si sa zambim din toata inima. Pentru cateva clipe sa oprim timpul pe loc si sa scoatem la lumina bunatatea si dragostea. Spiritul Craciunului exista in toti. Depinde de noi sa-i mentinem flacara vie.

Noaptea de vis incepe. Imbratisati-i pe cei dragi si impartiti ganduri bune. Vine Craciunul!

“… Si nu uita cand esti voios

Romane sa fi bun!…”

Portret de copil

Portret de copil

 

Little girl

Little girl

Cherry girl

Cherry girl

Little man

Little man

Fetita cu buburuze

Fetita cu buburuze

Blue sky

Blue sky

Galeria de arta XII – Cupluri

15 nov.

Lectia de pictura – ACEO

8 oct.

Probabil ca titlul a adus cu sine multe semne de intrebare. Nu este nici curent, nici stil, nici tehnica… Atunci, ce este ACEO? Art Cards, Editions and Original! Mai pe romaneste, niste cartonase pictate sau desenate, un pic mai mari decat cartile de joc. Ele reprezinta adevarate opere de arta in miniatura. Sunt si colectionari impatimiti pentru aceste carduri, mai ales in Statele Unite, acolo unde exista o adevarata cultura pentru ele.

Horses - ACEO

Horses - ACEO 2,5'' x 3,5'', acuarela, watercolour

Citește în continuare

Lupt, strig, iubesc, pictez…

20 sept.

Am de multe ori senzatia ca m-am nascut intr-o epoca gresita. Ca sunt o piesa dintr-un alt puzzle. Soarta a ales pentru mine aceasta perioada pentru viata si nu pot sa fac nimic sa schimb ceva. Mi-ar fi placut sa ma fi nascut pe vremea lui “A fost odata…”, sau sa fiu un personaj intr-o carte cu povesti. Realizez ca nu am sufletul croit pentru zilele astea intr-o continua tranzitie. Ma agit, ma framant, ma razvratesc, dar imi dau seama ca sunt un pion mult prea neinsemnat in aceasta ecuatie complexa.

Razvratire

"Razvratire" - pictura in acuarele, dimensiune 27 x 35 cm

Citește în continuare

In cautarea fructului oprit

17 sept.

Daca ar fi sa ma iau dupa povestea bliblica, fructul oprit reprezenta dorinta de cunoastere. Eva ar fi fost ispitita de enigmaticul sarpe sa muste din mar, chiar daca avea directive clare “de sus” sa n-o faca. In plus, l-a mai corupt si pe inocentul Adam…

Uite-asa, s-au trezit amandoi bannati si au fost izgoniti din Gradina Raiului. Cam asa ar suna “comunicatul de presa” in ceea ce priveste desfasurarea evenimentelor petrecute in acele vremuri.

Forbidden

"Forbidden" - lucrare in acuarele, dimensiune 27 x 35 cm

Citește în continuare

PORTRETE

16 sept.

 

Autoportret

Autoportret

Portret de batrana

Portret de batrana

Portret de fetita

Portret de fetita

Fetita cu buburuze

Fetita cu buburuze

Daniel

Daniel

Alb si negru

Alb si negru

Alexandra

Alexandra

Portret in TUS

Portret in TUS

Lena

Lena

Requiem pentru o carte

8 sept.

Fiecare inceput de toamna imi aduce in suflet un strop de melancolie, o inclinare spre meditatie si un soi de parere de rau. Poate dupa vara, poate dupa verde, cu toate ca ochiul meu de artist este in extaz la vederea culorilor nemaipomenite ale acestui anotimp. Uneori imi alint starea si-i spun astenie. Si chiar de se vrea invizibila, tot isi lasa amprenta in ceea ce fac, in special in pictura. Aleg teme mai duioase, mai calde ori mai romantice.

Ultimul tablou se incadreaza perfect in atmosfera tomnatica a sufletului meu. “Cititoarea” reprezinta un nud de femeie tanara, care tine in brate o carte deschisa. Fundalul este intunecat tocmai pentru a-i scoate in evidenta albeata pielii si privirea pierduta, undeva in zare.

The reader

"The reader" - pictura in acuarele, dimensiune 27 x 35 cm

Citește în continuare

Frumusete XXL

3 sept.

Societatea de consum si advertisingul au reusit sa schimbe perceptia unor intregi generatii in ceea ce priveste idealul feminin. Daca in trecut pictorii reuseau sa puna pe panza frumusetea in stare pura, asa cum era, acum tabloidele, revistele glossy si televiziunea ridica anorexia la rang de virtute. Formele “perfecte” implica automat un set de coaste proeminente, un fund inexistent si un bazin in ale carui oase nu poti decat sa te intepi. Sau sa inveti mai usor atonomia scheletului uman.

Laptareasa

"Laptareasa" - pictura in acuarela, dimensiune 27 x 35 cm

Citește în continuare

Valsand cu norii

28 iun.

 

M-am trezit inconjurata de toamna. E frig, ploua si-n termometre gradele se incapataneaza sa ramana sub valoarea de 15. Acum doua seri am dat drumul, din nou, la centrala. Fara sa vreau, ochii imi raman atintiti pe calendar: 28 iunie! In plina vara e o atmosfera de octombrie tarziu.

Ma gandesc, aproape cu mila, le cei care si-au programat concediul in perioada asta, inca de acum un an. “Vrei, nu vrei, bei Grigore-agheazma!” – avea o vorba bunica mea…

Nu pot spune ca ii sunt prietena vremii ploioase. Copil al Soarelui fiind, nascuta in plina vara, tanjesc dupa lumina puternica a dupa-amiezelor. Dupa campii cu flori de mac si spice de grau. Dupa miros de cirese coapte si pepeni zemosi.

Norii cenusii se invart pe cer de colo-colo. Parca n-au stare. Le place sa-i faca in ciuda auzuriului, dansand in fata lui un vals grotesc. Ploaia vrea sa-mi invite sufletul la dans, dar el nu-i aici. Zburda printr-un colt de amintire insorita. Si-atunci, suparata, sufla rafale de vant si smulge flori de tei si visine parguite, trantindu-le pe pamant. Poate ca, pana la urma, soarele va trage cortina norilor grei si va zambi din nou.

Pana atunci, consolarea zilelor senine imi ramane in cutiuta cu acuarele. Si desenez. Bucurie, lumina, flori, soare…

Joy of summer

"Joy of summer" - lucrare in acuarela, 30 x 42 cm

 

Cinci minute

26 iun.

Acest desen mi-a luat cinci minute, dar mi-au trebuit saizeci de ani ca sa ajung sa-l fac.” – Auguste Renoir

Ce poti sa faci in cinci minute – intr-o  farama din timpul pe care-l avem alocat vietii? Daca nu stai sa te gandesti putin, poti spune ca in 5 minute n-ai cum sa faci prea multe lucruri. Si totusi…

In cinci minute poti:

– sa faci o cafea

– sa fumezi o tigara

– sa-ti pregatesti o omleta

– sa te speli pe fata si pe dinti dimineata

– sa trimiti un e-mail

– sa inveti cateva cuvinte noi

– sa te uiti la rubrica Meteo

– sa te hotarasti cu ce te imbraci

– sa faci un dus

– sa prepari o supa instant.

Si lista poate fi completata cu tot soiul de lucruri, care nu au o asa de mare importanta in existenta noastra. Cu toate acestea, cate cinci, cate cinci, se aduna ca intr-un ciorchine despre care, in urmatoarea clipa, poti vorbi la trecut.

Pentru unii, cele mai dulci cinci minute sunt cele de dimineata, imediat dupa ce suna alarma de la ceas. In pat inca e cald si bine. Inevitabil, vine si acel „mai stau 5 minute”, atat de imbietor.

De multe ori folosim aceasta formula magica pentru a amana diverse actiuni: „inca 5 minute si plec”, „ajung in 5 minute”, „in 5 minute ma apuc de treaba”, „peste 5 minute dau un telefon”… Ma intreb, poate retoric, cate siruri de cinci minute se pierd, intr-o viata de om, fara sa fie folosite?

Aseara, in cinci minute, am facut un desen. Am furat din desaga timpului 300 de secunde si le-am folosit la maxim. Asa, am mai recuperat inca 5 minute din viata mea!

Flori

Flori

Sufletul meu ca o Venetie

18 iun.

 

35 de grade la umbra. Miros de tei si palma Maicii Domnului. Cei cativa trecatori care s-au incumetat sa iasa afara, se plimba incet, toropiti de arsita amiezii. Orele se tarasc lenese pe asfaltul fierbinte, tanjind dupa racoarea unei nopti de iunie tarziu.

Imi scormonesc imaginatia si las pensonul inmuiat in acuarele sa-si urmeze calea. Desenul l-am inceput acum o saptamana si jumatate. L-am schitat, i-am pus primele culori, iar apoi l-am lasat sa zaca intr-un colt. Desenez doar cand am dispozitia necesara. Inspiratia nu vine pe fuga, ca un trubadur grabit.

In timp ce pictam, ma simteam acolo. La una din ferestrele cladirilor roase de timp si de ape. Sufletul meu era o Venetie. Intr-un echilibru precar intre apa si uscat dar, totodata, temeinic si dainuind de sute de ani, deasupra lumii miscatoare. Ca o Venetie. Imi lipseau gondolierii, sa-mi cante ragusit o strofa dintr-un vechi cantec de dragoste. Strazile-mi curgatoare erau acum pustii. Carnavalul se terminase de mult, iar eu nu mai ramasesem decat cu o masca, ratacita intr-un ungher intunecat.

Incremenita intr-o clipa, pe care batranul Timp a incuiat-o in cufarul sau, imaginea incepe sa prinda contur. Luciul apei, tencuiala cazuta a unui zid, un cos afumat, florile timide din glastra de la etajul doi… Lucrez incet, cu placerea cu care toarce o pisica. Stiu ca in curand il voi termina. Si, odata cu desenul, voi pasi afara din lumea colorata a creatiei. Am o satisfactie dar, totodata, si un regret ascuns ca plec de acolo. Din Venetia mea de artist.

Venice garden

"Venice garden" - lucrare in acuarela, dimensiune 27 x 41 cm

 

 

>Un an la blog!

25 feb.

>

Tic-tac! Tic-tac! A trecut un an… Mai exact, 368 de zile de cand mi-am facut blogul. Poarta mea catre lume. Am incercat, cat am putut, sa va incant ochii cu desenele sau picturile mele si sufletul cu cele cateva cuvinte care le-au insotit mereu. Duioasa, taioasa, militanta sau indragostita, v-am impartasit si voua, timp de un an, o parte din trairile mele.

Mi-am facut si o gramada de prieteni in blogosfera. Unii pe care ii cunosteam de mai inainte, altii cu care nu am “vorbit” decat prin intermediul comentariilor. Dar vreau sa le multumesc tuturor pentru ca mi-au fost mereu aproape.

Cand am inspiratie, pictez. Cand simt nevoia, scriu. Stiu ca intotdeauna va fi cineva, acolo, sa-si arunce ochii peste munca mea… Unii, poate, trec indiferenti sau doar se uita la “poze”, altii au rabdarea sa ma citeasca si sa inteleaga mesajul. Mi s-a parut absurd, la ceas aniversar, sa va umplu capul cu statistici si cifre. Prefer sa va am alaturi de mine, in continuare, ca si pana acum. Multi, putini, sunteti cititorii, privitorii si spectatorii mei. Asta e tot ce conteaza pentru mine!

Ma-nclin in fata voastra, ca o balerina gingasa care si-a terminat dansul. Insa, cortina va continua sa se ridice! Incepe actul al doilea…

Va multumesc si va imbratisez!

„Ballerina” – pictura in acuarela
dimensiuni 30 x 42 cm

>Zburam cu aripi frante…

12 feb.

>



Oamenii ne invata sa gandim ca niste gaini si noi ne consideram adevarate gaini, cu toate ca suntem vulturi. Intindeti-va aripile si luati-va zborul! Sa nu va mai multumiti doar cu grauntele care vi se arunca…” – James Aggrey


E un zbor nebun. Un zbor imposibil. Si totusi… Asa, cu aripile frante, mai avem acel strop de putere sa ne ridicam.


De cand ma stiu, am avut mereu un vis obsesiv. In sensul pozitiv al cuvantului. Ma intindeam pe burta in pozitie de cruce si usor, usor, incepeam sa ma ridic de la sol. Planam ca intr-o levitatie transcedentala pret de cateva minute, dupa care mintea incepea sa comande decolarea… Urcam mai sus, si mai sus. Apoi incepeam sa vad panorama de sub mine. Culmea este ca, in viata reala, am o teama teribila de inaltimi. In vis, zborul meu este perfect. Intotdeauna este cald si, intotdeauna, punctul de plecare este in fata casei parintesti. De cativa ani am acest vis din ce in ce mai rar…


Sunt doar vise! O lume necunoscuta pe care subconstientul o transforma in imagini. Dar ce facem cu aripile pe care ni le-a lasat mostenire soarta? Da, le avem… Numai ca suntem prea fricosi sa le folosim. Traim, in suflet, cu o teama ancestrala de esec. De prabusire din inaltul cerului, pe un caldaram rece de piatra. Sau, cand incercam sa le deschidem ca sa ne luam avant in zbor, se gaseste cineva cu o foarfeca ascutita in mana, gata sa ne reteze elanul. Exact asa cum le taiau bunicii nostri varful aripilor la gaini, ca sa nu mai sara peste gard.


Ii stim pe cei care vor sa ne franga aripile. Dar ii lasam sa faca asta in continuare. Ii lasam sa ne subjuge si sa ne tina inchisi in colivii… Pentru orice om, zborul ar trebui sa insemne libertatea absoluta. De a visa. De a spera. De a trai.


De fiecare data, viata ne spune s-o luam de la capat. Ne da un set nou de aripi. O noua sansa pentru zbor. Singura noastra datorie este sa gasim curajul sa ne ridicam, sa zburam din nou, chiar si pentru o clipa…


Lectia de zbor” – Nichita Stanescu

“Mai inatai iti strangi umerii,

mai apoi te inalti pe varful picioarelor,

inchizi ochii,

refuzi auzul.

Iti spui in sine:

acum voi zbura.

Apoi zici:

Zbor.

Si acesta este zborul.”




Icarus” – lucrare in acuarela
dimensiune 27 x 39 cm

>Prietenie cu termen de valabilitate

16 nov.

>

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri” – Aristotel

N-am avut niciodata prea multi prieteni adevarati. Nu in sensul de iubiti, amici ori cunostinte. Prieteni de suflet. N-as putea sa-mi blamez pentru asta felul de a fi. De obicei sunt vesela, calma, comunicativa si foarte sociabila. Insa sunt oameni pe care ii cunosc de ani de zile, dar pe care nu i-am putut considera niciodata prieteni.

Poate ca sunt eu prea pretentioasa in ceea ce priveste notiunea de prietenie… Sufar si incerc sa-l alin cand sufera sau este necajit. Ma bucur de bucuria sa. Fac tot posibilul sa-l ajut cand are nevoie de ajutor. Ii sar in aparare cand cineva il vorbeste de rau. Vreau sa ma pot bizui pe el atunci am nevoie de o mana de ajutor. Gasesc la el o vorba buna cand sunt la pamant. Impartasim impreuna atat momentele triste, cat si cele de fericire…

Pentru mine asta inseamna o legatura adevarata de prietenie, indiferent ca este vorba de o femeie sau de un barbat. Poate cer prea mult de la cei care ar trebui sa-mi fie prieteni! De partea mea de prietenie am avut grija intotdeauna, fara sa consider ca fac un efort deosebit pentru a demonstra cuiva ca pot oferi prietenia neconditionat, indiferent de situatie.

Dar cand si de ce o prietenie depaseste termenul de valabilitate? Cata nepasare trebuie sa suporti din partea unui om, ca sa nu mai consideri ca-ti este prieten? Cata umilinta sau cata indiferenta? Cat de mare trebuie sa fie prapastia intre doi oameni astfel incat prietenia sa inceapa sa puta, sa prinda mucegai, sa-si schimbe culoarea si aspectul… intr-un cuvant: sa expire?



„Dear friend”- lucrare mixta in creion si tus, pe carton,
dimensiune 50 x 70 cm


Maria si pictura (pentru a vedea dimensiunea reala a lucrarii)


P.S. Fiindca aceasta lucrare este una din favoritele mele si pentru ca am abordat subiectul prieteniei adevarate, as dori sa o dedic unor oameni dragi si cei mai buni prieteni ai mei: iubitului meu si Soniei

>Ferestre prin timp

4 apr.

>

Timpul sterge…da, dar el stie sa pastreze, ca nimeni altul, ceea ce nu trebuie pierdut…” Amza Pellea


Tic-tac. Este TIMPUL. Se rostogoleste peste noi, peste lume, peste univers. Ireversibil. Lasa in urma lui doar amintirea care se asterne peste o viata, peste un secol, peste o vesnicie.


Viata unui om este doar o picatura in oceanul timpului. O clipire a CREATORULUI. Cu toate acestea, in decursul istoriei, OMUL a reusit in clipirea de trai sa lase in urma rodul imaginatiei si inteligentei sale. Au trecut de bariera timpului mari realizari ingineresti, picturi, sculpturi sau contructii impresionante.


Cred ca traim o existenta limitata tocmai pentru a fi obligati sa lasam ceva in urma noastra. Sa nu fim uitati. Memoria TIMPULUI este limitata daca nu are o baza solida de care sa se prinda.


Unii lasa urmasilor averi, case, afaceri prospere. Altii se straduiesc o viata sa lase in urma o mostenire culturala sau sufleteasca. Incerc acum sa pun in balanta cele doua antigone. Averi versus mostenire culturala. O carte, o pictura, o sculptura sau chiar o poezie au mai multe sanse sa dainuie peste timp decat banii (care se pot devaloriza si sa nu mai insemne nimic), viloaiele cu n etaje (cu care Mama-Natura se pate “juca” oricand) sau afacerile “prospere” (care la timp de criza economica pot deveni falimente de succes).


In concluzie ajung tot la vorba bunicii mele: “nu ia mama, nimeni, nimic cu el intre patru scanduri…” Am ales sa traiesc si sa fac parte din categoria celor care pot lasa mostenire suflet, arta, cultura. Refuz sa cred ca, in existenta asta efemera din buzunarul timpului, trebuie doar sa mancam si sa dormim.


Vreau sa las ceva in urma, iar voi sa fiti martorii tacuti la scrierea testamentului universal.



Acuarele (realizate cu cel putin 10 ani in urma)

„Purple” – acuarela de dimensiune 21 x 30 cm



„Flori de camp” – lucrare realizata in acuarela
de dimensiune 21 x 30 cm


Desene in creion (ultimele lucrari)

Colaj cu etape si detalii


„Pascalia” – desen in creion si creioane colorate
dimensiune 30 x 42 cm


Colaj cu etapele de lucru


„Fetita cu buburuze” – lucrare realizata in creion si creioane cu
mina pastelata de dimensiune 21 x 30 cm

>Cand peretii devin povesti

3 mart.

>

Cele mai frumoase si hazlii intamplari din viata unui om se petrec in copilarie. Cand ajungem la maturitate, incercam din cand in cand, sa ne rupem de valtoarea traiului de zi cu zi, aducandu-ne aminte de franturi din perioada frumoasa a vietii, in care nu aveam nici o grija.


Cred ca asta m-a impins sa realizez primele desene murale: picturi pe perete pentru camere de copii. Cum a inceput? Tocmai terminasem de facut curatenia in casa (cu tot tacamul: varuit, vopsit, schimbat tot, aruncat vechituri). In acceasi perioada cochetam cu pictura murala si ma documentasem (pe net, bineinteles) pentru partea tehnica. Dormitorul ramasese usor golas, ca nu ne instalasem acolo, si uite-asa am avut parte de prima “panza” uriasa, pe care sa-mi las creativitatea artistica sa zburde-n voie (cu dezlegare de la „stapanire… :))

Din start am vrut sa fac o pictura murala de proportii: o scena din “Alba ca zapada si cei Sapte Pitici”, pe 3,5 m lungime si 2,5 m inaltime.

Munca de Sisif a pornit de la o schita scoasa la imprimanta, pe care am impartit-o in patratele. Pe perete, au devenit patrate de 30 de centimetri, si tot desenul de pe foaie l-am trecut, in creion, pe suprafata de lucru. Imi pare rau ca nu mai am pozele din timpul “creatiei”, insa le-am pierdut odata cu hard-disk-ul de la calculatorul care s-a busit acum doi ani… 😦


Din momentul in care am creionat totul pe perete, am trecut la aplicarea culorilor, una cate una. Ce-a iesit? Va las sa va delectati cu cateva fotografii pe care le-am facut pe 1 Martie.













Snow White and the Seven Dwafs„, este filmul de animatie lansat in 1937, produs de Walt Disney si regizat de David Dodd Hand. Este bazat pe povestirea Fratilor Grimm si a avut cele mai mari incasari pentru un film de animatie clasica.


Alba ca Zapada si cei sapte pitici” ne-a fascinat copilaria si imi aduc aminte ca, pe vremea lui Ceasca, era sarbatoare cand TVR-ul dadea filme de animatie de lung metraj. A incantat cel putin trei generatii… Acum e vremea copiilor sa mosteneasca de la noi nepretuita “comoara”.


P.S. Poza cu piticii este dedicatie speciala pentru Bonzai mititel, care, cat a stat la noi pentru nunta Dianei, nu a vrut sa manance decat “cu piticii lu’ Moni”.