Tag Archives: mos gerila

>Clepsidra cu amintiri

19 feb.

>

“Cu cat s-a scurs mai mult nisip prin clepsidra vietii noastre, cu atat mai clar ar trebui sa vedem prin ea.” Jean Paul Friedrich Richter


Incerc sa zaresc primavara printre fulgii mari de zapada. In casa miroase a placinte calde, iar sufletul meu zburda din nou printre firele de nisip ale amintirilor. Din cand in cand, intorc clepsidra vietii. Vreau sa calatoresc in timp, pana la acele momente ramase prafuite undeva, intr-un colt de memorie.


Ninsoarea de afara ma intoarce cu gandul la iernile copilariei. Atunci imi placea aceasta perioada din an… Era anotimpul derdelusului, a batailor cu bulgari, a cazematelor, a turturilor de gheata de la streasina casei. Era vremea Craciunului, a lui Mos Gerila si a Anului Nou. Dar mai era si timpul celor mai mari nazbatii…


Ma si vad de vreo opt-noua ani, cand intr-o iarna m-am dus cu un var de-al meu sa ne tragem pe gheata. Balta noastra se transformase intr-un veritabil patinoar. Saniute, papuci cu talpa fina, cazaturi in fund si rasete cat cuprinde. Toate bune si frumoase pana in momentul in care ne-am aventurat spre stufaris, iar gheata s-a crapat sub greutatea noastra. Ne-am trezit pana la brau in apa rece si namol. Varu-meu, mai curajos si mai aproape de mal, a iesit primul si m-a tras si pe mine afara. Cred ca soarta l-a impins sa devina, peste ani, pompier. Atunci a fost prima oara cand s-a manifestat in el pornirea de salvator…


Va dati seama, in schimb, ce fete au facut mamele noastre cand am intrat in curte, uzi leoarca si plini de mal pana la gat. Scena de stop cardiac si nu alta! Nu stiau, bietele de ele, ce sa faca mai intai. Sa ne traga o chelfaneala zdravana sau sa se bucure ca n-am patit nimic. Inocenta varstei ne-a facut sa nu realizam prin ce primejdie am trecut, pana n-am ajuns acasa si-am vazut reactia mamelor noastre. De-atunci, balta a ramas pentru noi taram interzis. Aveam voie doar sa ne uitam… Turbam de ciuda cand ii vedeam pe alti copii cum se joaca pe gheata.


Au trecut peste noi multe ierni. Am devenit oameni mari, cu familie, responsabilitati, copii, griji si cu… amintiri! Ganduri frumoase care ne coloreaza griul de zi cu zi. Oaze pline de seva de care avem nevoie pentru a merge mai departe. Ne ancoram puternic in amintiri ca sa nu fim luati de talazul existentei cotidiene si pentru a capata forta necesara de a razbi in viata. Un om care isi pierde memoria, cred ca-si pierde definitiv si sufletul. Ramane atarnat intr-un cui din negura timpului. Devine o clepsidra fara nisip…


„Clepsidra amintirilor” – lucrare mixta in creion si creioane colorate
dimensiune 20 x 30 cm

>Craciun cu aroma de copilarie

18 dec.

>



„Craciunul fericit este acela care ne poate inapoia iluziile copilariei; care ii poate reaminti unui varstnic placerile tineretii; care poate transmuta calatorul, peste sute de mile, direct in sanul cald si linistit al familiei.” – Charles Dickens



E primul an in care sarbatorile de iarna vin parca pe furis… Craciunul nu mai miroase ca in copilarie, a brad si cozonac. Cu fiecare an care trece e parca mai timid, mai saracacios, mai lipsit de stralucire si are, din ce in ce mai tare, aroma de supermarket…

Mi-aduc aminte cu drag, dar si cu regret, de Craciunul inocentei… Cum alergam in ultima camera a casei si-mi puneam sapte perne-n cap, numai sa nu aud purcelul cum guita inaintea taierii. Cum ma bagam in sufletul mamei cand intindea turtele pe soba, numai cu gandul c-am sa-i fur cateva ca sa le rontai, asa fierbinti. Cum ne mai invarteam, eu si sor-mea, ca niste dracusori in jurul bunicii, care batea semintele de canepa pentru julfa! Sau cum nu ne mai dezlipeam ochii de pe geam, asteptandu-l pe tata sa apara cu bradu-n spate…

Eu cu Moshu (Gerila) la gradinita…


Ca se chema Mos Gerila sau Mos Craciun, conta mai putin! Cu adevarat importante erau trairile noastre de copii fara griji, bucuria din suflete si stelutele care straluceau in ochii nostri pe toata perioada vacantei de iarna!

Pe masura ce-am crescut, spiritul sarbatorilor de iarna a inceput sa paleasca putin cate putin… Si iata, ne-a prins un 2010 anost, cu un Mos Craciun ciuruit de criza, cu acelasi brad artificial de anul trecut, cu daruri mai modeste, cu veselie mai putina, cu plictiseala de a mai asculta colinde si cu mai putina bucurie in suflet. Aud din ce in ce mai multi oameni care-mi zic: „Of, de-ar trece mai repede si sarbatorile astea…”

E primul an in care m-a prins 18 decembrie cu bradul nefacut, cu traditionala curatenie de dinainte de sarbatori neterminata, cu turtele cu nuca inca in stadiu de proiect si… cu un gust amar… Un gust amar ca, anul asta, Craciunul incarca sa se furiseze in casele noastre ca un musafir nedorit.

Dar mai e o saptamana… Sapte zile in care se pot intampla si face multe. Trebuie doar sa scormonesc in cutia cu amintiri si sa scot de la naftalina Craciunul cu aroma de copilarie! Minuni marunte se pot intampla mereu… Mai ales acum, de Craciun!





Eyes on you” – lucrare in acuarela pe carton
dimensiune 27 x 39 cm