Tag Archives: concediu

Din obligatie sau din placere?

13 iun.

“Adevaratii artsti sunt, cred, singurii oameni care isi fac munca pentru placere” – Auguste Rodin

Niciodata nu mi-a placut sa fiu constransa sa fac ceva. Orice. Am detestat programul de la 8 la 4 si ideea ca trebuie sa muncesti pe branci un an ca sa poti pleca in concediu doua saptamani. Poate de asta am ales sa fiu cine sunt si sa fac numai ce-mi place. Sa-mi organizez timpul in asa fel incat sa nu fiu constransa de reguli si orare. Imi dau seama ca nu toata lumea poate sa faca la fel. Daca fiecare ar trai si ar munci cu placere, ne-am apropia prea mult de o utopie si, prin definitie, acest lucru nu poate fi atins.

Din fericire, eu am mica mea Utopie si sunt incantata ca salasluiesc acolo, impreuna cu domnul inimii mele. Si, ca sa fie prefecta, nu-i mai trebuie mult… Doar o viata si mai tihnita, undeva la tara intr-o casuta de lemn cu mansarda, departe de forfota orasului. Pana o sa ajungem sa ne indeplinim si acest vis, furam din verile astea scurte cat mai multe sfarsituri de saptamana, ca sa plecam spre munte. Spre linistea si aerul-medicament al naturii.

Toate acestea sunt placeri. Obligatiile au inceput sa dispara de mult. Nu de tot, dar indeajuns cat sa nu ne mai simtim incorsetati de vesnicul “trebuie”…

Urban Utopia

"Urban Utopia" - lucrare in acuarela dimensiune 43 x 61 cm

P.S. Pana si faptul ca in weekend-ul ce-a trecut ne-am prins sa fim nasi, a fost tot din placere. Cu inima plina de bucurie le-am fost alaturi celor doi buni prieteni ai nostri, Gabi si Teo. Intr-un cadru discret si alaturi de famile si cativa prieteni, am petrecut impreuna momente frumoase, la o nunta iesita din tiparele traditionalului. Mi-a adus aminte, cu drag, de cununia noastra de acum 7 ani. Inca o data le dorim sa fie fericiti, impliniti si sa se bucure unul de celalalt pana la 100 de ani! 🙂

Domnul si Doamna... Baciu

Domnul si Doamna... Baciu

Amintiri din Romania

1 iun.

Cu pasi usori incerc sa urmez cararile naturii si sa ma bucur de fiecare minune lasata de trecerea ei printre noi. Un fir de iarba, o raza de soare, umbra racoroasa a padurii… Din toate sorb cu nesat nectarul dulce al existentei.

Am fost binecuvantata sa-mi traiesc copilaria la curte, inconjurata de flori si verdeata. Am avut privilegiul sa fac o facultate care m-a ajutat sa vad mai bine de jumatate din tara asta frumoasa. Am avut norocul sa-mi gasesc jumatatea care-mi impartaseste aceeasi dragoste pentru drumetii.

Chiar acum, in timp ce scriu, o ploaie calda de vara saruta buzele uscate ale pamantului. Am iesit sa stau un pic la geam. Nimic nu se compara cu mirosul de proaspat al ploilor razlete de vara…

Oricat de mult as fi umblat, oricat de multe as fi vazut din frumusetile acestui taram de vis, intotdeauna raman uimita de ingeniozitatea naturii, care inca mai reuseste sa tina piept actiunilor distructive ale oamenilor.

Florile m-au fascinat de cand ma stiu. Intr-o viata anterioara am fost, cu siguranta, o albinuta. Prin fiecare loc pe unde trecem, trebuie sa am macar o fotografie cu nasul in flori! Si pentru ca imi place sa impartasesc bucuriile, am sa va las in continuare sa va delectati cu cateva imagini surprinse in peregrinarile noastre, pe drumuri de munte…