Arhiva | Manifest RSS feed for this section

ODISEEA UMANA / HUMAN ODYSSEY

5 mai

 

 

 

 

Arhitectura visului ca sinteză a inconștientului colectiv

Suntem sub presiunea îndoielilor milenare ale subiectivismului emoțional, în dauna unor profeții mercantile care nu mai reprezintă un bon de tezaur, ci o obligațiune pe termen scurt. Arta progresează prin ea însăși – condiție și suflu reactiv, libertate și rezonanță stilistică -, depășind limitele impuse de critica vremii sale.

Abandonarea artistului într-un ocean de îndoieli sau perfidii conjuncturale este o realitate la fel de aspră ca revoluțiile industriale, sexuale și digitale, la un loc. Trauma devenirii artistice devine astfel autostrada ispășirilor fără păcate, în timp ce radarele virtuale țin locul unor spectatori androizi postați pe marginea traseului sisific. Conformitatea nu face altceva decât să distorsioneze, până la aplatizare, epicentrele reacțiunilor creative, pe când inconștientul colectiv disjunge haosul într-un colaj sintetic tot mai încifrat.

Acesta este mirajul antagonic al Odiseei umane imaginată de Maria Marcu-PopArt – 192 de criptocolaje care acutizează mesajul vizual subliminal, în locul artificiilor lansate doar pentru obținerea unui efect special facil. Tălmăcirea emoției umane se transformă sub ochii noștri într-un spectacol universal, în care artistul reușește să-și proiecteze hologramele trecutului-prezent pe ecranul prezentului-viitor ca o retrocedare spirituală necesară și ireversibilă.

Iată cum colajul, sub forma sa de artă militantă, consacrată în România, ridică baricade și de această dată în calea potopului, consolidând o mișcare civică traumatizată de influența și deciziile regnului politic. Sechelele rămân, dar, convertite în emoție artistică, ele devin substratul unei revelații epice. O odisee asumată de artista Maria Marcu-PopArt într-un ciclu de colaje miniaturale (format ACEO – 6,4 cm x 8,9 cm) ce ne lasă impresia că ar putea continua la nesfârșit. În fața oricăror ideologii contrafăcute, Odiseea umană rămâne un manifest artistic palpabil și un ansamblu de simboluri care conturează dar, mai ales, revoluționează arhitectura visului.

 

The architecture of the dream as a synthesis of the collective unconscious

We are under the pressure of millenary doubts of the emotional subjectivism inspite of some mercantile prophecies that no longer represent a treasury bill, but a short-term bond. Art progresses through itself – condition and reactive breath, freedom and stylistic resonance – beyond the limits imposed by the criticism of its time.

Abandoning the artist in an ocean of doubt or circumstantial cunningness is a reality as harsh as the industrial revolutions, sexual and digital altogether. The trauma of the artistic becoming becomes thus the freeway of the penance without sin, while virtual radios replace some androids spectators placed on the edge of the Sisyphean route. Conformity only distorts, until flattening, the epicenters of the creative reactions, while the collective unconscious disrupts the chaos in a more and more ciphered synthetic collage.

This is the antagonistic mirage of the Human Odyssey imagined by Maria Marcu-PopArt – 192 crypto-collages that accentuate the subliminal visual message, instead of the subterfuge launched just to obtain a shallow special effect. The interpretation of the human emotion transforms under our eyes into a universal show in which the artist manages to project the holograms of present-past on the screen of the future-present as a necessary and irreversible spiritual retrocession.

Here is how the collage, in its form of militant art, consecrated in Romania, raises again barricades in the face of the flood, consolidating a civic movement traumatized by the influence and decisions of the political kingdom. The sequelae remain, but, converted into artistic emotion, they become the epitome of an epic revelation. An Odyssey assumed by the artist Maria Marcu-PopArt in a miniature collages cycle (ACEO format – 2 1⁄2 by 3 1⁄2 inches) that gives us the impression that it could continue indefinitely. In the face of any counterfeit ideologies, the Human Odyssey remains a palpable artistic manifest and an ensemble of symbols that outline but, above all, revolutionize the architecture of the dream.

Daniel Marcu – editor
ODISEEA UMANA / HUMAN ODYSSEY  – primul album de arta / my first artbook

 

 

Rădăcinile lui Blecher sunt la Roman

28 mai

Din luna februarie 1935 și până la sfârșitul lunii mai 1938, în această casă a locuit, a scris și a murit scriitorul M. Blecher. Cu acordul tacit al administrației locale, nepăsătoare față de unul din simbolurile patrimoniului cultural românesc, aceasta clădire a fost demolată în anul 2013. Este timpul ca autoritățile romașcane să-și recunoască eroarea și să repare imensa nedreptate la care a fost supusă memoria scriitorului de geniu, recunoscut în întreaga lume.

Ridicați, din cenușă, Casa Memorială “Max Blecher” în Roman!

 

Max Blecher la 20 de ani - portret (acuarela, 27 x 35 cm)

Max Blecher at his twenties – portait (watercolor, 27 x 35 cm)

Sanatorium - Max Blecher (acuarela, 27 x 35 cm)

Sanatorium – Max Blecher (watercolor, 27 x 35 cm)

Portret in irealitatea imediata - Max Blecher (acuarela, 27 x 35 cm)

Portait of Immediate Unreality – Max Blecher (watercolor, 27 x 35 cm)

 

Radacinile lui Blecher (acuarela, 27 x 35 cm)

Blecher roots (watercolor, 27 x 35 cm)

Inima Cicatrizata - Max Blecher (acuarela, 27 x 35 cm)

Scarred Heart – Max Blecher (watercolor, 27 x 35 cm)

 

MAX BLECHER

 în viziunea artistei Maria Marcu-PopArt

Lucrările au fost donate Muzeului “Casa Hogaș” al Colegiului Național “Roman-Vodă” cu ocazia BLECHER FEST Roman, 27-28 mai 2017

 

 

 

Legati la ochii mintii (pentru băsişti)

11 iul.

Sunteti legati la ochi iremediabil. In zadar incercati sa descoperiti frumosul pipaind cu varful degetelor. Atat timp cat ochii mintii vor ramane ferecati, degeaba va chinuiti sa priviti in esenta lucrurilor.

Sunteti pur si simplu orbiti. Orbiti de furie si de neputinta. De prejudecati si de inversunari. De putere sau de lasitate.

Ati incetat de mult sa mai priviti cu ochii vostri si sa mai vorbiti cu propriile voastre cuvinte. Ati devenit marionete in mainile unor papusari diabolici. V-au luat libertatea, posibilitatea de a gandi singuri, demnitatea. Acum nu v-a mai ramas decat viata, asupra careia vor avea, in curand, drept de veto.

Si sunteti orbi la toate astea. Va lasati purtati de val, constienti find ca habar n-aveti sa inotati si ca in orice moment va puteti trezi la fund…

Nu mai sunteti indivizi. V-ati transformat intr-o cireada manata de la spate de cainii stapanului. Traiti in suflet cu teama lupului ancestral, care va impune mental sa nu rupeti randurile, daca nu vreti sa fiti sfasiati. Nu va dati seama, atat timp cat veti avea ochii mintii legati, ca de fapt va oferiti pentru sacrificare de bunavoie. Frica de a fi independenti va indruma pasii direct sub securea macelarului.

Orbeste va supuneti. Ochii ratiunii voastre se incapataneaza sa ramana strans inchisi. Cand, intr-un sfarsit, ii veti deschide, va fi prea tarziu. Transformarea in cartite s-a produs iremediabil. Iar lumina soarelui va va orbi pentru totdeauna.

Fiecare dintre oameni este ceea ce accepta sa fie: marioneta sau om liber, carne de tun sau in varful piramidei trofice, papagal sau persoana cu o constiinta proprie, mut sau o voce puternica, orb sau cu ochii larg deschisi…

Romania lu' Base

Romania lu’ Base (colaj cu dimensiunea 50 x 70 cm)

Romania lu' Base (detaliu 1)

Romania lu’ Base (detaliu 1)

Romania lu' Base (detaliu 2)

Romania lu’ Base (detaliu 2)

Romania lu' Base (detaliu 3)

Romania lu’ Base (detaliu 3)

Romania lu' Base (detaliu 4)

Romania lu’ Base (detaliu 4)

Romania lu' Base (detaliu 5)

Romania lu’ Base (detaliu 5)

Romania lu' Base (detaliu 6)

Romania lu’ Base (detaliu 6)

P.S.: Acest colaj l-am realizat in 2010. Trecutul se continua in prezent, dar sper ca nu si in viitor…

FIGHT FOR YOUR RIGHTS!

Pe 29 sa ne luam Romania inapoi!!!

Lupt, strig, iubesc, pictez…

20 sept.

Am de multe ori senzatia ca m-am nascut intr-o epoca gresita. Ca sunt o piesa dintr-un alt puzzle. Soarta a ales pentru mine aceasta perioada pentru viata si nu pot sa fac nimic sa schimb ceva. Mi-ar fi placut sa ma fi nascut pe vremea lui “A fost odata…”, sau sa fiu un personaj intr-o carte cu povesti. Realizez ca nu am sufletul croit pentru zilele astea intr-o continua tranzitie. Ma agit, ma framant, ma razvratesc, dar imi dau seama ca sunt un pion mult prea neinsemnat in aceasta ecuatie complexa.

Razvratire

"Razvratire" - pictura in acuarele, dimensiune 27 x 35 cm

Citește în continuare