Momentele adevarului

22 Oct

Te asezi in fata oglinzii si incepi. Esti procurorul si avocatul tau, deopotriva. Iti place ce vezi, ce esti, cum esti si unde ai ajuns? Sau recunosti din ce in ce mai greu imaginea reflectata? Acestea sunt micile momente ale adevarului, cand te asezi fata in fata cu tine si incerci sa te redescoperi.

Ridica-te in picioare! Prezideaza onorobilul judecator Timpul. Pledoaria de inceput apartine acuzarii. Est invinuit ca te-ai neglijat, ca ai uitat lucruri importante ce tin de esenta vietii. Ca ai lasat sa se stinga flacara iubirii si ca ti-ai pierdut respectul de sine. Cu degetul indreptat catre sufletul tau, acuzarea iti spune taios ca ai uitat sa fii om si sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Ca pe scara ierarhica a valorilor tale ai disparut de pe primul loc.

Road to perdition

Road to perdition - desen in creion si tus, 30 x 42 cm

In jurul tau se lasa o liniste mormantala si-ti poti auzi gandurile. O parte din tine se recunoaste in rechizitoriul acuzarii. Apararea, insa, nu sta cu mana in san: “Onorata Instanta, clientul meu pledeaza nevinovat!”. Si te gandesti… Oare chiar asa sa fie, sau incerci sa gasesti “n” motive care sa justifice delasarea ta? Da, e greu. Da, lumea in care traiesti s-a inrait. Da, goana dupa bani te-a facut sa nu te mai ocupi si de altceva. Da, timpul pe care ti-l aloci scade de la o zi la alta.

Insa, sufletul tau este ranit. Se simte dat la o parte si-si pierde stralucirea. Samburele de umanitate se usuca incet in tine si te transformi intr-o masinarie de facut bani care respira, mananca si doarme. Iti pierzi pe drum adevaratele calitati cu care te-a inzestrat Natura. Le inlocuiesti cu meschinarii, minciuni, jonglerii. Ratacesti printre mormane de griji si nevoi capacitatea de a iubi, singura care ar mai putea sa dea sens unei existente si asa efemere.

Rabdator, Timpul asculta ambele tabere. Te fixeaza cu privirea lui ancestrala si te face sa intelegi fara cuvinte. El nu se va mai intoarce niciodata doar pentru ca tu ai omis sa-ti traiesti o parte a vietii. Nu este responsabil de faptul ca, intr-o zi, te trezesti batran si nemultumit de tine. Tot ce poate sa faca este sa-ti ofere clipe. Clipe pe care le poti trai cu intensitate maxima sau pe care le poti lasa sa treaca pe langa tine.

Iti intorci rusinat privirea din oglinda. Realizezi, in sfarsit, ca valul vietii te-a luat inainte si ca nu ai trait decat in virtutea inertiei. Si spui: STOP! Scoti sufletul la lumina si-l stergi de praf. Trebuie sa incerci sa ai mai multa grija de el. Pentru ca data viitoare, cand va veni un alt moment al adevarului, s-ar putea sa nu-l mai gasesti acolo unde l-ai lasat…

 

Anunțuri

8 răspunsuri to “Momentele adevarului”

  1. Doru Octombrie 22, 2011 la 7:44 PM #

    Şi eu am avut astăzi o problemă cu timpul şi raportările la câteva gânduri ale unui contemporan. Am găsit un cuvânt vechi pentru oglindă, în Transilvania se spune(a) căutătoare …
    Numai bună de căutat, atent, după sâmburele de umanitate, fie şi fără unanimitate!

    • mariapopart Octombrie 22, 2011 la 9:53 PM #

      Cautatoare… Uite ca nu stiam asta, dar nici ca se potriveste mai bine. Stiau batranii nostri ce stiau… 🙂 Ma bucur sa te vad printre cititorii mei. Te mai astept, cu drag, pe aici.

  2. sonia rauss Octombrie 22, 2011 la 11:24 PM #

    Profunda si foarte utila lectie, aplicabila oricui, se pare. Dar mai cu seama celor ce se stiu” cu musca pe caciula”. In absenta unei judecati pertinente, abaterea de la drumul bun si drept, prin mijlocul sufletului trasat, este inevitabila.
    Clipele se scurg oricum, traite frumos sau nu. Importante sunt amprentele lasate. Ele te pot imbatrani inainte de vreme sau te pot mentine tanar si frumos, in adancul fiintei. Si asta razbate mereu la suprafata.
    Oglinda sufletului e singura care nu deformeaza si te arata si celor din jur cum esti, de fapt.
    Mi-a placut foarte mult cum ai gandit randurile ce au completat desenul tau, la fel de sugestiv.

    • mariapopart Octombrie 23, 2011 la 12:29 AM #

      „Cu musca pe caciula” cred ca ne aflam oricare dintre noi, la un moment dat… Si cate-un proces cinstit cu tine insuti nu poate decat sa scoata la lumina ce ai uitat despre tine. Lucrurile bune, frumoase. N-am mai scris eu cam de multisor, dar azi chiar mi-a venit asta din suflet. Multumesc de gandurile bune! 😉

  3. ch3815h Octombrie 25, 2011 la 8:39 PM #

    sometimes! 🙂

    • mariapopart Octombrie 26, 2011 la 11:42 AM #

      De preferat ar fi ca aceste momente, in care nu-ti place ce vezi in oglinda ta, sa fie cat mai rare…

  4. Teo Negură Octombrie 26, 2011 la 10:58 AM #

    Ca sa ajungi sa traiesti astfel de momente, e nevoie sa re-fii, cu tine insuti, mai presus de toate, sincer 🙂

  5. mariapopart Octombrie 26, 2011 la 11:42 AM #

    Asa e, Teo… Fara sinceritate, degeaba te-asezi fata in fata cu tine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: