Lupt, strig, iubesc, pictez…

20 Sep

Am de multe ori senzatia ca m-am nascut intr-o epoca gresita. Ca sunt o piesa dintr-un alt puzzle. Soarta a ales pentru mine aceasta perioada pentru viata si nu pot sa fac nimic sa schimb ceva. Mi-ar fi placut sa ma fi nascut pe vremea lui “A fost odata…”, sau sa fiu un personaj intr-o carte cu povesti. Realizez ca nu am sufletul croit pentru zilele astea intr-o continua tranzitie. Ma agit, ma framant, ma razvratesc, dar imi dau seama ca sunt un pion mult prea neinsemnat in aceasta ecuatie complexa.

Razvratire

"Razvratire" - pictura in acuarele, dimensiune 27 x 35 cm

Mi-as fi dorit sa port corset, decat sa fiu incorsetata. Sunt prinsa ca-ntr-o menghina intre aspiratia spre ideal si realitatea crancena care ma inconjoara. Simt uneori cum aripile imi sunt taiate pana la sange. Parca as purta o camasa de forta, iar un calus nevazut imi opreste strigatul. Strigatul de neputinta, de nimicnicie in fata unui sistem globalizat corupt si gaunos, care ne-a pus pe toti in genunchi.

Sunt constienta ca nu toti oamenii se nasc ca sa ajunga mari. Sa fie cineva. Sunt atat de multi care trec prin viata ca niste umbre si nu lasa nici o urma a trecerii lor pe acest pamant. Dar eu refuz sa fiu unul dintre ei. Refuz sa fiu folosita pe post de pres de cei care invart lumea pe degete. Refuz sa ma complac intr-o situatie imbecila si sa ma plafonez.

Stiu ca strigatul meu este ca o picatura de apa intr-un ocean. Uneori se evapora inainte de a atinge suprafata. Dar nu tac! Nu accept soarta unui miel dus la taiere. Ma lupt prin cuvinte, prin arta, prin frumos, prin iubire si stiu ca nu-s singura. Sunt din ce in ce mai multi oameni care se trezesc din letargie si-si ridica vocile la unison. Chiar daca nu vom reusi sa schimbam ordinea mondiala, macar prin ceea ce facem sa deschidem larg si ochii celor adormiti intr-o acceptare neconditionata a unei lancede existente.

Poate ca m-am nascut intr-o epoca gresita. Dar n-am s-o las sa ma infranga. Lupt, strig, iubesc, pictez…

Anunțuri

11 răspunsuri to “Lupt, strig, iubesc, pictez…”

  1. sonia rauss Septembrie 20, 2011 la 7:45 PM #

    Imi vine sa strig odata cu ea! Atat de expresiva!
    Parca te descopar mereu alta, zi dupa zi… Arta face din tine o enigma culturala permanenta pentru mine…

    • mariapopart Septembrie 20, 2011 la 8:20 PM #

      Imi pare bine ca am reusit sa-i redau exact expresia pe care o voiam… Sa-ti vina sa strigi! Probabil ca si arta mea e in functie de starile sufletesti… 🙂

  2. a-z Septembrie 20, 2011 la 10:15 PM #

    fara intentie cu rele mascate, sugerez asa: as fi scos un-doi dinti din maxilar si mandibula, ca sa capete si rautate venala imaginea strigatului nervos de combatere a convietuirii in ostilitati antrenate artificial si hranite prin brain wash in the crowd!
    la cat costa dentitia aia perfecta de intretinut, pare problematica starea de nervozitate…
    🙂

    • mariapopart Septembrie 21, 2011 la 8:59 AM #

      Nu-i bai, dar inca n-am trecut la faza horror a picturii… 🙂

  3. Teo Negură Septembrie 21, 2011 la 11:46 AM #

    Stiu ca nu suna deloc a consolare, dar nu esti si nu vei fi niciodata singura care resimte o ruptura intre propriu-i timp, launtric, si cel care curge implacabil, la exterior, cu meandrele lui adesea stanjenitoare…

    • mariapopart Septembrie 21, 2011 la 12:12 PM #

      Sunt constienta de asta, Teo, si tocmai de aceea am spus ca simt mai multe glasuri, ca al meu, care incep sa strige la unison, fiecare in felul sau…

  4. Tiberiu Orasanu Septembrie 21, 2011 la 2:15 PM #

    Foarte puţini se acomodează perfect cu epoca în care trăiesc.
    Oare ne hrănim prea mult cu poveşti care ne deplasează atenţia către alte epoci ?
    ps. oare de ce privind această lucrare, gîndul m-a dus la Shinead O’Connor ?

    • mariapopart Septembrie 21, 2011 la 3:00 PM #

      Cei care se muleaza perfect cu timpurile astea imputite in care traim, cred ca sunt niste robotei… Iar povestile care ne duc cu gandul la alte timpuri sunt adevarate, iar oamenii atunci erau oamani, nu o masa compacta care si-a pierdut pe drum umanitatea…
      Shinead O’conor? Cred ca ii gasesc si eu niste asemanari.. N-are par? 😉

      • Tiberiu Orasanu Septembrie 21, 2011 la 7:50 PM #

        Nooo, Mărioară, nu pentru că n’are păr.
        E revoltată. Urlă. Dă să zgîrie. Priveşte cu mînie în SUS.
        Stii ce spun, da ?

        Iar despre cei care se acomodează cu aceste vremi, cred că îs de mai multe categorii : roboţei după cum bine ai spus (de mai multe categorii) apoi : învîrtiţi, javre, penali, hiene etc. Bleah.

  5. licitatiix Septembrie 22, 2011 la 2:08 AM #

    interesant articolul … :-?..

Trackbacks/Pingbacks

  1. Lupt, strig, iubesc, pictez… « mariapopart | BunDeCitit.ro - Septembrie 20, 2011

    […] mariapopart.wordpress.com : Stiu ca strigatul meu este ca o picatura de apa intr-un ocean. Uneori se evapora inainte de a atinge suprafata. Dar nu tac! Nu accept soarta unui miel dus la taiere. Ma lupt prin cuvinte, prin arta, prin frumos, prin iubire si stiu ca nu-s singura.( in urma cu cateva secunde ) 0 vizualizari  |  via mariapopart |  Ingroapa |  |   |  | Pictura | rezvratire strigat arta mariapopart Toate […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: