“Ai nevoie de haos in sufletul tau pentru a da nastere unei stele” – Friederich Nietzsche
De vreo doua zile dau tarcoale foii de hartie, facandu-mi curaj sa ma apuc de scris. De ceva vreme ma consider o mica artista, nicidecum o scriitoare desavarsita. Dar n-as putea sa va prezint o lucrare fara sa fie insotita de cateva cuvinte izvorate din inima si suflet, pentru ca desenul sau pictura, odata terminate, imi soptesc si-mi induc o anumita stare sufletesca.
Tripticul pe care vreau sa vi-l arat azi imi sugereaza, pana la obsesie, doua cuvinte: “haos” si “ordine”. Da, stiu, nici o minte patrata n-ar putea pune laolalta acesti doi termeni antagonici. Insa, cum neuronii mei nu zac pe la colturi, m-am hotarat sa abordez acesta problema spinoasa a haosului ordonat.
Ne-am obisnuit sa asimilam binele cu ordinea si raul cu dezordinea si haosul. Dar daca treburile nu stau chiar asa? Viata unui om tinde sa semene mai mult cu haosul, decat cu ordinea. Nu trebuie decat sa ne-o inchipuim ca pe un titirez care se invarte pe o suprafata plana. Singura certitudine este momentul in care incepe sa se invarta. Mai departe nimeni nu-i poate ghici nici traiectoria, nici clipa in care se va opri. Miscarea sa are o liniaritate haotica si, totusi, cumva ordonata.
Incepe sa va sune cunoscut, nu-i asa? Haosul se spune ca presupune un comportament aleator si imprevizibil. Dar oare nu asta este si viata noastra? O suita de urcusuri si coborasuri, cu schimbari bruste de directie si cu intamplari surprinzatoare care nu fac altceva decat sa schimbe sensul cuminte, obisnuit, al existentei noastre. Pana si o intamplare banala, cum ar fi aceea ca n-a sunat ceasul dimineata, este o farama de haos care poate da peste cap o zi intreaga.
O viata traita intr-o ordine perfecta nu cred ca poate duce decat la nebunie. Fara acel strop de dezordine, care ne reaminteste ca ne bucuram de o existenta efemera, toate fiintele umane s-ar transforma in robotei. Haosul este, de fapt, cel mai bun profesor pe care il avem in viata. El ne ajuta sa evoluam si sa ne descurcam in situatii limita si, aparent, fara iesire. Nu ordinea! Fara haos ar disparea curajul si puterea de a risca.
Totusi, un suflet linistit si o minte echilibrata pot aseza haosul vietii intr-o ordine fireasca, alaturi de care poti trai intr-o armonie completa. Fara o dezordine pe care sa incerci mereu s-o asezi la locul ei, existenta si-ar pierde esenta. Si, omule drag, mai trebuie sa tii cont de un lucru foarte important: acela ca fericirea este, de fapt, ordinea haosului din noi…
‘Neata!
Nu mai pot spune ca sunt frumoase pentru ca toate sunt de’a dreptul magnifice, excelezi din ce in ce mai mult si te perfectionezi, lucrand. Esti un adevarat artist ;).
De ce nu deschizi o expozitie online? E imposibil ca cineva sa nu doreasca macar una dintre picturile tale.
Eu, daca as avea casa mea, cred ca ti le’as cumpara pe toate si mi’as umple peretii fiecarei camere cu ele.
Cam tarziu, stiu, dar vroiam sa iti urez si eu un sincer… La multi ani! Te imbratisez cu drag 🙂
Scuze ca la neata’ ta iti raspund cu seara buna… 🙂 Pofta vine mancand si indemanrea exersand, parca asa spunea o vorba din batrani. Ma bucura faptul ca iti plac micile mele desene. Cat despre expozitie, ce sa-ti zic? Am una deschisa chiar aici pe pagina principala, dar nu am pus prea multe lucrari acolo. Inca. Cred ca inca nu m-am gandit foarte serios la asta. Dar, timp mai este…
P.S. Multam de urari. Sunt binevenite oricand! 🙂
Stiu ca ai o expozitie aici dar ar trebui sa o promovezi mai mult, merita!
Ordinea haosului… Da. Repetat, da sens multor zvacniri nebunesti, pline de neprevazutul clipei. Si se pare ca uneori e musai sa ajungi in mijlocul vartejului ca sa iti poti dori sa ajungi la margine… Un pic ametit, dar cu portia de adrenalina si curaj gustata din plin. Ca dintr-un mar copt si ademenitor. Ordinea impinsa pana la obsesie imbolnaveste si cele mai cuminti firi omenesti, robotizandu-le pana la desfiintare.
Lucrarea ta e una de o factura mai noua, o sa zabovesc mai mult privind desenele tale, fiindca la fiecare privire ii vad alta linie, care, aparent, schimba sensul intregului traseu creat din penson. Are un efect usor hipnotic ceea ce ne-ai adus azi in expozitie, Maria!
Felicitari!
Da, e greu sa pui alaturi aceste doua cuvinte. Si totusi… La baza ordinei exista, inevitabil, haosul. Recunosc ca am mai cochetat cu pictura abstracta pentru ca nu-mi impune nici o limita si nu ma ingradeste cu nimic. Dar, ce-i drept, e mai greu „digerabila”… 🙂
haos ordonat e de preferat unei ordini haotice, nu?
caci primul vizeaza un substrat solid peste care vremea si vicisitudinile au depus ceva indoieli neintemeiat de puternice pentru a urni muntii din loc si solida incredere din om iar a doua doar o aparenta acalmie fatarnica, subreda, literala, suspect de formala si greu de crezut ca si durabila.
haosul ordonat arata trairea, gandirea, decizia proprii, pe cand a doua se aliniaza predterminatului convenit de cei mai multi, care e fals!
Deci esti de acord cu mine, nu-i asa? 😉
da! 🙂