Cade cortina!

9 Aug

“Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat.” – Seneca

Ma apropii cu pasi grabiti spre 34. Mai am un pic. Simt ca Timpul se pregateste sa coboare cortina peste al treilea act din viata mea: tineretea. Primele doua acte din aceasta tragi-comedie existentiala au trecut in zbor: copilaria si adolescenta. Eram prea fascinata de luminile scenei si preocupata sa-i vad pe cei din jurul meu cum isi joaca rolul, ca sa-mi mai dau seama cat de rapid se scurgeau orele, zilele, anii…

Si-asa au trecut ierni, veri si primaveri de-a valma, cu miros de-acasa si gust dulce de nepasare inocenta. Am lasat in urma ciresele de la urechi, clinchetul de clopotei, literele alfabetului, emotiile primei iubiri si casa parinteasca. Am crescut mare, lucru pe care mi-l doream cu ardoare cand eram de-o schioapa. Habar n-aveam cate-am sa pierd, dar si cate lucruri noi voi castiga, mergand pe acest drum cu sens unic. Invatam replicile din mers si improvizam acolo unde lipsea scenariul.

Regizor bun, dar neiertator, viata a stiut cand sa fie blanda si sa-mi vorbeasca in soapta sau cand sa-mi dea cate-un sut in dos, ca sa pot inainta.

Rand pe rand, o parte din actorii principali alaturi de care eram obisnuita sa impart scena au disparut. Cred ca asta-i cea mai grea parte din procesul de maturizare. Odata cu tine, inevitabil, imbatranesc si cei dragi din jurul tau. Se retrag din lumina reflectoarelor, unul cate unul, si lasa in urma lor un loc gol pentru care nu exista dublura.

In timp, te perfectionezi si devii tu insuti maestru. Iti revine rolul de a-i invata pe cei tineri din propria experienta si de a le ghida primii pasi pe scena vietii. Intelepciunea nu vine, insa, fara sacrificii. La fiecare 365 de zile trebuie sa duci ofranda pe altarul existentei inca un an din viata ta. Sa-l arzi, fumul sa urce la cer, iar in urma sa nu mai ramana decat praf de stele.

Trebuie sa ma grabesc. S-a auzit gongul batand deja de doua ori, iar in curand se va lasa cortina. Nu plecati nicaieri! Artista se pregateste de actul al patrulea: a doua tinerete, dupa un scenariu original…

Red gloves

"Red gloves" - lucrare in tus si creion, dimensiune 30 x 42 cm

Anunțuri

23 răspunsuri to “Cade cortina!”

  1. sonia rauss August 9, 2011 la 4:08 PM #

    Cat de mult pot sa imi placa astfel de lucrari ale tale! Emana o senzualitate de o finete rara. Umbrele, rama, manusile rosii… Cuceritor si textul si tabloul…
    Cat despre a doua tinerete, eu zic ca mai ai inca de copilarit… Varsta ta e una de maxima inflorescenta.

    • mariapopart August 9, 2011 la 6:16 PM #

      Si cand te gandesti ca face parte din generatia mai veche a lucrarilor mele… Nu am abandonat definitiv acest stil de lucru, pentru ca imi place foarte mult sa lucrez in tus si sper ca intr-o zi ma voi intorce, cu drag, la el. Cat despre copilarit, ce sa mai zic? Am trecut de mult de pragul asta. Acum inca invat cum este sa fii om mare. 🙂

  2. a-z August 9, 2011 la 5:04 PM #

    maestro, regizor, actor, atent la public si asteptarile sale, experimentezi pe zi ce trece si imparti invatatura. drum linistit pe unicul sens al scenei asteia pe care frumos ai zugravit-o in cateva randuri consistente! 🙂

    • mariapopart August 9, 2011 la 6:18 PM #

      Acelasi lucru ti-l doresc si eu tie. Drum linistit. Dar, ca si in realitatea brutala cu care ne confruntam zi de zi, acest drum mai este presarat de gropi, de obstacole, de greutati… Important este cum ne descurcam sa le depasim.

  3. anikstyle August 9, 2011 la 8:59 PM #

    Eu nu-ti pot spune decat ca sunt de-a dreptul incantata ca ai ales sa joci acest rol si pe scena vietii mele. Cat despre faptul ca anii trec… tu ramai mereu aceeasi. Pentru ca un lucru e sigur, sufletul tau va ramane neschimbat. :):*

    • mariapopart August 9, 2011 la 10:18 PM #

      Incantarea ta nu poate sa-mi produca decat o mare placere. Soarta a facut in asa fel incat sa putem juca rolul pe aceeasi scena. Ma consider, asa cum am mai spus-o, o rasfatata a destinului pentru ca sunt inconjurata de oameni cu inima mare… 🙂

      • Doina Popescu-Brăila August 10, 2011 la 8:34 PM #

        34? Puştoaico! 😉

      • mariapopart August 10, 2011 la 9:43 PM #

        Incerc, incerc… sa mai raman un pic pustoaica, dar fara sange de vipera… 😉

  4. Tiberiu Orasanu August 15, 2011 la 10:15 AM #

    La Mulţi Ani ! Mărioară dragă! 🙂

    • mariapopart August 15, 2011 la 4:50 PM #

      Multam, Tibi! Numai ca aici, in zona, ziua in care se ureaza „La multi ani” Mariilor este 8 septembrie, de Nasterea Maicii Domnului. Asa ca nu sunt foarte obisnuita sa mi se zica azi „La multi ani” 🙂 Am s-o privesc ca pe o avanpremiera pentru maine, cand chiar e ziua mea! 🙂

      • Tiberiu Orasanu August 15, 2011 la 7:12 PM #

        Mărioară dragă, am avut această discuţie înclusiv cu soţia mea, chiar astăzi.
        Problema din punctul meu profan de vedere, este că fiecare zi trebuie celebrată ca fiind o nouă victorie a vieţii, asupra nefiinţei.
        Chiar nu mă interesează preceptele bisericeşti din acest punct de vedere. Nu sînt un habotnic.

        – – –
        Zici că măine E ? Atunci, La Mulţi Ani, iar şi iar, în avans! 🙂 OK ?

      • mariapopart August 15, 2011 la 7:27 PM #

        In popor se spune ca azi e Adormirea Maicii Domnului si se pomenesc Mariile moarte… Cele vii, cel putin pe-aici prin Moldova, se sarbatoresc pe 8 septembrie. Dar nici pe mine nu prea ma intereseaza ce-i cu cele bisericesti (cred in Dumnezeu in felul meu), dar de fiecare data ma bucur pe 15, pentru ca stiu ca pe 16 e ziua mea… Asa ca iti multumesc din suflet pentru urari, e super OK!!! 🙂

  5. sonia rauss August 15, 2011 la 11:20 PM #

    Sa ne traiesti, Comoara!

    • mariapopart August 16, 2011 la 8:43 AM #

      O comoara capata si valoare doar daca este cineva care s-o pretuiasca! Multumesc! 🙂

  6. a-z August 16, 2011 la 7:44 AM #

    uituc cum mi-s defel, dar si pt ca detin o perspectiva oarecum diferita despre aniversari si sarbatoriri, nestiind nici ca sora ta e Sonia Rauss pe al carei blog m-am abonat saptamana trecuta abia, am omis , deci ca si tu pictorita mea din lista esti una din sarbatoritele zilei de ieri! mea culpa, caci nu am pomenit nimic ieri, azi citit-am postarea poetica a surorii tale si am aflat de rudenia voastra si de sentimentul pur si firesc dintre voi. nu-s eu genul care sa incadrez opiniilor curente care abia asteapta sa fie ziua cuiva, nu conteaza de-i onomastica, sau zi de acumulare de unitati temporale, posibil experiente, posibil doar neputinte, ei abia asteapta sa zica 2-3 cuvinte ca sa primeasca ceva: bautura, papa, altele! perfidia umana nu are limite, asta se vede clar, dar eu cand spun cuiva acele 2-3 cuvinte ce dau bine uneori in astfel de zile, fie am cadoul pregatit, fie nu mai spun! caci cuvant fara semnificatie nu rostesc, caci ii cunosc valoarea. sau, mai e o situatie: cand perspectiva asupra aniversarii devine aceea a acumularii nu de atribute valorizatoare, ci mai degraba (de apropiere) de neputinte si cand stii ca aniversatului exact sa mai fie si altul constient de ce simte el (aging!) nu-i place, devii partas la simtirea sa. cu timpul obisnuiesti sa respecti si in acest mod oamenii si aniversarile lor si uiti sa rostesti cuvintele cand ei irump de vitalitate si simtiri din cele mai nobile! asa s-a intamplat ieri! asa ca dupa toata aceasta parabola, necesara din perspectiva mea, justificatoare a lipsei simtirii si reactiei mele la ziua de ieri: la multi ani si din „cauza” mea si Binele sa-ti fie aliat mai departe in tot ce faci! 🙂

    • mariapopart August 16, 2011 la 8:46 AM #

      Originala urarea ta… 🙂 Pentru ziua de ieri n-am nici o problema ca nu mi s-a urat alea-alea, cu ocazia Mariei. Mai importante sunt urarile de azi, pentru ca e ziua mea de nastere. Asa ca, ai picat tocmai la tanc! Iti multumesc pentru cuvintele din suflet si pentru ca esti aproape blogului meu! 🙂

      • a-z August 16, 2011 la 9:22 AM #

        ca sa vezi coincidenta fericita, aleatoriul, hazardul cum se combina el incat aranjamentul sa nu deranjeze deloc! nu-i ciudata optica mea referitoare la desaga experientei fiintei umane masurata-n unitati temporale? ei bine, de zici ca m-am pliat ma bucur, la fel cum sunt onorat sa gazduiesc in lista intereselor mele blogaresti doua surori cu suflete si simtiri vadit artistice. thank you both!

      • mariapopart August 16, 2011 la 10:48 AM #

        Si nu numai noi suntem suflete de artisti in familie… 🙂 Fiecare membru are cate o inclinatie artistica. Am fost binecuvantata sa ma nasc intre niste oameni minunati.

  7. anikstyle August 16, 2011 la 10:51 AM #

    LA MULTI ANI !!!!

  8. Florin Morosan August 17, 2011 la 6:49 PM #

    Cu o întârziere de o zi îţi zic şi eu LA MULŢI ANI!
    Să fii fericită, iubită şi să îţi trăieşti viaţa din plin indiferent de anii pe care îi ai. Ai o vârstă frumoasă, mândreşte-te cu ea.
    Multă sănătate şi toate cele bune.

    • mariapopart August 17, 2011 la 7:03 PM #

      Sa traiesti Florine! Multumesc de urari si de trecere! 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Piersicutei mele… Maria « dordedoi - August 15, 2011

    […] Te iubesc, Maria! […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: