Joaca oamenilor mari

23 Iul

“Joaca este începutul cunoaşterii.” – George Dorsey

Ma intreb uneori de ce o parte din oameni, cand ajung mari, uita sa fie copilarosi si jucausi. Cred ca acea inocenta a copilariei ar trebui purtata, ca o pecete aplicata direct pe inima, toata viata. Ea ajuta sufletul sa nu imbatraneasca odata cu trupul, in timp ce anii se scurg nebanuiti.

Ce e rau in a fi usor alintat, din cand in cand? Ce-ar fi atat de deplasat daca ai alerga din nou dupa fluturi? De ce e atat de greu sa mai fii jucaus, dupa o anumita varsta si infinit mai usor sa fii privit ciudat de altii, daca indraznesti…

Si-acum imi place sa ma rostogolesc in iarba, sa fac coronite din flori sau baloane de sapun. Ma alint si-mi place sa fiu alintata. Uneori. As mai juca “de-a v-ati ascunselea”, daca as mai avea cu cine, sau “tara-tara, vrem ostasi”. As alerga o seara intrega, daca as mai putea, asa cum o faceam, zi de zi, cand eram tanc. Cu drag mi-aduc aminte de zilele fierbinti de vara, cand ne udam cu apa pana la piele… Sau in care eram in stare sa ma plimb, ore in sir, cu cercul, hipnotizata de miscarea lui.

Acum prioritatile sunt altele, iar varsta nu ma mai lasa sa fac multe lucruri. Daca as da ”in mintea copiilor” as risca sa fiu privita cu ochi critici de ceilalti, care ar putea crede ca imi patez statutul de “om mare”.

De ce sa nu mai plangi cand te doare sau sa razi cu pofta de-o prostie? De ce sa nu mai sari sotronul, atunci cand il intalnesti pe trotuar? Sau sa strambi din nas, in vazul tuturor, cand ceva nu-ti convine? Sunt multe lucruri care au devenit parca interzise, odata cu maturitatea…

Mi s-a intamplat sa vad doi vechi prieteni, ajunsi acum spre 40 de ani, care intalnindu-se pe strada, unul sa-l intampine cu un vesel “salut!”, iar celalat sa-i raspunda cu un sec “buna ziua”. Am senzatia ca unii oameni vor sa imbatraneasca inainte de vreme. Alunga orice urma a voiosiei de copil din suflet si se imbraca in haina sobra de „om mare”.

Odata cu trecerea anilor, ne pierdem inocenta, acea intelepciune primordiala pe care o primim mostenire, dar de care ne debarasam la primele semne ale transformarii intr-un adult. Sunt multe momente in viata cand, daca am privi totul prin ochii unui copil, cu siguranta am gasi solutii mai bune la unele probleme, iar anumite intamplari ar capata un cu totul alt sens.

Dar nu! Ne incapatanam sa fim oameni mari si ne incarcam desaga maturitatii cu tot soiul de belele, stres, nervi, responsabilitati.

Asa ca… nu vrei sa ne jucam? 😉

Fata cu fragute

"Fata cu fragute" - lucrare in acuarela dimensiune 27 x 35 cm

 

 

Anunțuri

10 răspunsuri to “Joaca oamenilor mari”

  1. Pavel Iulie 24, 2011 la 11:31 AM #

    Eu mă mai joc cu nepoatele tenis, fotbal, cu aia mică mai bâzâi jucării prin faţa ei, pe „Grăsuţă” am început să o învăţ să dea cu piciorul în minge. Acilişa în Italia mă mai prostesc cu copilul lui cumnatu’. Deci, eu chiar mă mai joc 😀

    • mariapopart Iulie 24, 2011 la 1:20 PM #

      Dar la joaca te imbie tot astia mici… 🙂 Ma bucur sa ved oameni mari care mai stiu sa se joace.

  2. sonia rauss Iulie 24, 2011 la 6:49 PM #

    Aaaa, despre mine nu iti mai spun ca nu am nici o problema cu coboratul la mintea celor mici! Iar tu stii bine asta! Inca fac ” pozne”, inca ma ” prostesc” fara sa ma tem ca ” acei oameni mari” se uita piezis la mine…
    Asa ca, hai la joaca, soro!
    Adorabila fata cu fragute!

    • mariapopart Iulie 24, 2011 la 7:31 PM #

      Cred ca in fiecare dintre noi mai exista samanta asta de joaca, dar unii o ascund mai abitir decat ceilatlti… Ma bucur ca ti-a placut fata cu fragute! 🙂

  3. Tiberiu Orasanu Iulie 24, 2011 la 11:41 PM #

    Pup you artisto, pentru like-ul de la joacă. 🙂

    Sper că ştii cît de mult apreciez ce faci, DA?

    • mariapopart Iulie 25, 2011 la 10:02 AM #

      Ma bucur nespus ca timpul a ingropat securea… 🙂 Tarziu am realizat ca Fainul a stiut sa adune oamenii la un loc, dar mai ales sa-i invrajbeasca. Poate de aceea am renuntat in totalitate, de curand, la acel agregator… Stiu cat imi apreiezi munca si iti multumesc pentru asta. Bine te-am regasit!

      • Tiberiu Orasanu Iulie 26, 2011 la 9:27 AM #

        Din partea mea, n/a fost nici/o secure.
        Am fost indignat cînd am văzut cum a fost atacată Doina; ştiu din experienţă că un individ capabil de aşa ceva, trebuie evitat de urgenţă. Asta este tot! Bine te-am regăsit, inimoaso’! 🙂

  4. a-z August 2, 2011 la 7:51 PM #

    jocul si interpretarea rolului din jocul general in viata privita ca o scena, un teren pe care ne interpretam si noi pe langa toti ceilalti rolul e poate darul cel mai de pret intr-o lume ca cea de acum. eu asa zic.

    • mariapopart August 3, 2011 la 1:17 PM #

      Fara de care ne-am pierde tot ce mai avem inocent si curat in suflet… Asa zic si eu 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Joaca oamenilor mari « mariapopart | BunDeCitit.ro - Iulie 23, 2011

    […] mariapopart.wordpress.com : Odata cu trecerea anilor, ne pierdem inocenta, acea intelepciune primordiala pe care o primim mostenire, dar de care ne debarasam la primele semne ale transformarii intr-un adult. ( in urma cu cateva secunde ) 0 vizualizari  |  via mariapopart |  Ingroapa |  |   |  | Pictura | copilarie arta pictura mariapopart Toate […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: