“Cine are carte, are parte” spune un proverb vechi, din batrani. Vorbe de demult care, usor-usor, se pierd in negura timpului. Din fericire, mai exista cate-un suflet mare ce sterge praful uitarii de pe zicalele strabunilor nostri si le oranduieste frumos in carti. Acestea raman marturie peste timp…
Am avut onoarea, prin intermediul Doinei Popescu, cunoscuta scriitoare de proza “afurisita” de la Braila, sa particip si eu la aparitia unei astfel de lucrari. Intitulata simplu “Proverbe”, cartea profesorului Gabriel Chirtan de la Turnu Magurele cuprinde vorbe adunate din intelepciunea stramosilor, asezate in ordine alfabetica, dupa cum spune chiar autorul.
Contributia mea la acesta carte se regaseste pe coperta, acolo unde sade mandru un desen realizat in creion si creioane colorate, pe care l-am realizat special pentru acest volum. Inspirat dintr-o carte postala veche din colectia domnului inimii mele, desenul este reprezentativ pentru “bogatul tezaur de gandire, simtire si intelepciune al poporului roman”.
Imi place noua ta casa… E multa lumina, are nuantele sperantei… Succes si aici!
Despre carte stii bine ca te felicit, am facut-o personal!
Bun venit in noua mea casa. Ma bucur ca-ti place si iti multumesc pentru cuvintele tale bune si felicitari!
Pai maaai, eu am fost mai lenes cu comentatul pe bloguri, dar zau ca din eterna lipsa de timp, si vad ca i-ai tras-o blogspot-ului. Foarte bine ai facut, sic! Succes mult, uite-acus te trec in blogroll 😛
Am fost nevoita sa i-o trag! 🙂 Imi disparuse, la un moment dat, ultimul articol si toate comentariile aferente… In fine, oricum aveam luat domeniul pe wordpress si doar am mutat totul aici. Multumesc pentru vizita si comentariu! Oricand esti, cu drag, binevenit!
Felicitari pentru schimbare, e mai luminos aici si mai „calda atmosfera” 😀 :*
Multumesc! Am cautat mult un template care sa se potriveasca stilului meu. Intr-adevar, e mai luminos acum si sper, mai primitor. Cat despre atmosfera, voi avea grija s-o incalzesc permanent cu lucrari pe placul celor care-mi trec pragul!
Mişto coperta! 😉
Ca fara ‘neavoastra, nici n-ar fi fost! Multumesc inca o data, draga Doinita! 🙂