>Sa credem in ingeri…

23 Feb

>

Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra.” Psalmul 91, Scriptura.


Intr-o singura clipa, viata unui om se poate schimba brusc sau se poate termina. E de ajuns o secunda de neatentie si toata lumea ta se intoarce cu susul in jos… Nu trebuie sa fie vineri 13 sau marti, cu ale lui 3 ceasuri rele. Traiesti, pana intr-un moment, cu convingerea ferma ca, tie sau celor dragi tie, nu vi se poate intampla nimic rau. Insa, clipa fatidica loveste la intamplare si pe oricine…


Acum doua zile, nepotul meu, micul artist, a fost lovit de o masina, la doar cateva minute dupa ce plecase de la mine. Urletul de disperare al mamei lui m-a scos din casa in cateva secunde. N-am stiut ca e ea… Cred ca legatura puternica dintre noi m-a facut sa simt asta! Intr-o secunda de neatentie s-a indepartat de sora-mea si a trecut strada, fara sa vada masina care venea direct spre el. Irinei i-au lipsit 3 milimetri ca sa-l poata prinde de geaca si sa-l traga inapoi… L-a vazut cu ochii impietriti de groaza cum e lovit de masina, sare in aer si apoi cade inert la pamant.


Cred ca Iulian a avut deasupra capului o armata de ingeri pazitori. S-a ridicat dupa cateva secunde si a incercat sa-si linisteasca mama, aflata la un pas de lesin, ca nu are nimic. Intr-adevar, dupa 24 de ore petrecute in spitale (la Roman, apoi la Iasi la tomograf, ecograf si radiologie) ni s-a dat raspunsul pe care il asteptam cu totii: baiatul nu are nimic! (in afara de un cucui zdravan la cap, o vanataie urata la picior, o spaima teribila si cateva saptamani de recuperare).


Si un vis. Un vis pe care l-a avut azi-noapte. I-a povestit dimineata maica-sii ca s-a vazut pe trotuar, iar pe partea cealalta o silueta neagra, fara chip, ii facea semn cu mana sa traverseze catre ea… Masina care l-a lovit nu i-a aparut in vis. In schimb, chiar inainte de a ajunge la naluca aceea intunecata, a aparut tata (care are un an de cand nu mai este printre noi, Dumnezeu sa-l odihneasca), l-a prins in brate si s-a aruncat cu el la pamant… In aceeasi clipa aratarea s-a transformat in fum si-a disparut! Iar baiatul s-a trezit.


Sa credem sau nu in ingeri? Eu traiesc cu convingerea ca fiecare secunda a vietii este protejata de ceva sau de cineva. Pot sa-i spun in orice fel: inger pazitor, noroc, providenta, sfant sau Dumnezeu! In momente ca acestea mi-e greu sa cred ca nu vegheaza nimeni asupra noastra. Mai ales cand trecem peste o cumpana grea si se termina cu bine!


Asa cum se spune ca exista un Dumnezeu al betivilor, unul al nebunilor, tot asa trebuie sa fie cineva care are grija si de noi, ceilalti. Avem macar un inger pazitor printre noi…

Iulian la 3-4 anisori langa Tataie, ingerul lui pazitor…



Anunțuri

11 răspunsuri to “>Sa credem in ingeri…”

  1. Glisse Februarie 23, 2011 la 11:44 PM #

    >Sincer, ma bucur ca s-a terminat cu bine..dar copiii sunt foarte influentabili 🙂

  2. Pavel Februarie 24, 2011 la 12:24 AM #

    >Uh! Mi s-a făcut pielea ca de cocoş bătrân în clipa în care ai zis că fu lovit de maşină.Îngeri? Probabil, probabil cineva acolo sus ne iubeşte dar nu vrem noi să credem asta, poate că totuşi cineva are grijă de noi, o energie, dacă nu o fiinţă supremă, dar banalitatea zilelor noastre ne face să credem doar în ceea ce vedem în jur… De cele sfinte să se ocupe alţii 🙂

  3. Neamtu' Februarie 24, 2011 la 12:27 AM #

    >Mi-a povestit Irina pe mess ce s-a intamplat si care sunt urmarile. Grav e accidentul in sine, secunda aceea de neatentie; slava domnului ca urmarile nu sunt grave. Tu stii parerea mea, unele lucruri nu se pot explica, iar subconstientul lucreaza in moduri ciudate de tot…

  4. cuvintealese Februarie 24, 2011 la 12:53 AM #

    >Bine ca n-a patit nimic ! Absolut, sunt convins ca exista o entitate superioara noua, indiferent de numele pe care fiecare il atribuie…

  5. visdetoamna Februarie 24, 2011 la 7:04 AM #

    >Slava Domnului ca este bine si nu a patit nimic grav.

  6. Maria Februarie 24, 2011 la 8:20 AM #

    >@Glisse, Pavel, Neamtu', Cuvintealese, Ana:In primul rand va multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru sustinerea morala. Imi place sa vad ca pe oamenii cu suflet mare nu ii schima vremea si vremurile in care traim. Am sa-i transmit micului artist toate urarile voastre de bine si sanatate. Si, pe viitor, sa fie mult mai atent. Sper sa treaca si psihic la fel de usor peste asta, asa cum a fost din punct de vedere fizic. Deja se simte mult mai bine, dar va trebui sa stea 2-3 saptamani acasa pentru recuperare. Si… n-are voie la calculator. Cred ca asta-i buba cea mai mare :).Inca o data primiti multumirile mele si ale sora-mii, iar celor care au venit intaia data la mine pe blog, le doresc bun venit si ii mai astept si cu alte postari mai vesele.

  7. sonia Februarie 24, 2011 la 12:31 PM #

    >Iubita mea surioara, multumirile nu sunt suficiente sa exprime ceea ce eu simt fata de gesturile uriase pe care tu si Daniel le faceti le pentru mica mea echipa, eu, Iulian si Alexandra… Cat despre cei care au comentat deja la tine, le trimit toate gandurile mele de bine si le urez sa aiba multa sanatate… Mai mult nu pot scrie altceva, inca mi-e greu, inca inchid ochii si revad acea teribila scena… Dar puiul meu a avut clar un stol intreg de ingeri deasupra lui…

  8. LOLLIPOP Februarie 24, 2011 la 4:31 PM #

    >Sunt departe de voi si, tousi, citind asta m-am teleportat acolo langa voi…imbratisati-l pe Iuli din partea mea si transmiteti-i urmatoarele: Sa crezi in tine si in ingeri!Va iubesc!

  9. Maria Februarie 24, 2011 la 8:00 PM #

    >@ Sonia: Multumirile, iubita mea, intre noi vin direct din suflet sau dintr-o simpla privire… Dragostea ce ne leaga nu-i usor de rupt. Imi pare bine ca soarta ne-a lasat sa fim atat de apoape si ca ne putem ajuta si la bine, si la greu. Ingerii care au plecat dintre noi vor avea mereu grija noastra… Va iubesc mult!

  10. Maria Februarie 24, 2011 la 8:02 PM #

    >@ Elena:Draga si iubita fetita dulce! Iti multumim ca esti cu inimioara aproape de noi, chiar daca esti departe… Te iubim si noi. Enorm!

Trackbacks/Pingbacks

  1. I’m back… « dordedoi - Octombrie 12, 2011

    […] jos, ghidandu-se dupa vocea mea de fiara ranita. Incepand sa isi faca el griji pentru mine… Sora mea, Maria, a scris la un moment dat, despre asta. Nu stiu daca a fost vorba de vreo forta divina atunci, nu asta conteaza, insa mie mi-a fost daruit […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: