>Dulceata de trandafir

26 Ian

>



“Purifica-ti inima inainte de a ingadui iubirii sa salasluiasca in ea: chiar si dulceata cea mai buna se amaraste intr-un vas murdar”Pitagora


Sunt o dulceata! Inca de mica am fost un copil dulce. Mezina familiei, ocrotita de pe toate fronturile. Imi placeau florile si dulceata. Terminam pe nerasuflate cate o jumatate de borcan, cand dadeam iama in camara matusii… In gradina cu flori din fata casei stateam aproape toata ziua. Cu nasul in parfum de zambile, lalele si trandafiri. Mama nu mai statea de mult cu ochii pe mine… Isi daduse seama ca nu-i stric nici o floare. Numai ca eram ca o albinuta. De fiecare data ieseam plina de polen pana la urechi!


Am fost o pustoaica linistita si cuminte. O adolescenta timida si tacuta. Dar, tot dulce! Ca un boboc de trandafir, fricos sa se deschida si sa rada la soare. De-atunci, anii au trecut ca un tren accelerat! Bobocul a inflorit si nu-i mai este teama de lumina. S-a transformat intr-o floare frumoasa. Nimeni nu are cum sa-i faca rau, sa o rupa, pentru ca sub gingasia petalelor sunt spini… Ascutiti si durerosi. Cu toate astea sunt o dulceata de femeie! Cu cine vreau si cu cine merita.


Uneori, sunt ca o dulceata de capsuni. Proaspata, vesela, jucausa, care te invioreaza si-ti face ziua mai frumoasa. Alteori, pot sa fiu ca o dulceata de cirese amare. Puternica, aromata si cu trairi intense. Gem de prune n-am sa fiu niciodata! Pentru ca am coloana vertebrala, sunt ambitioasa si incapatanata. In schimb, in fiecare zi pot sa-i fiu domnului inimii mele, o dulceata de pere. Atenta, delicata, iubitoare si cu un parfum fin.


Indiferent ca e de fructe sau de flori, dulceata tot ramane favorita tuturor. Servita in portii mici, ca sa-i poti simti savoarea si buchetul. Si oricat de copil cuminte ai fi, tot esti tentat sa furi macar o lingurita din borcanul cu dulceata!

Pentru tine, iubitul meu, in seara asta am sa fiu o dulceata de trandafir…



„Dulceata de trandafir” – pictura in acuarela pe carton negru
dimensiune 35 x 50 cm

Anunțuri

12 răspunsuri to “>Dulceata de trandafir”

  1. Anonymous Ianuarie 26, 2011 la 11:37 PM #

    >interesant articolul…..iar desenul…no comment…felicitariIulian

  2. Maria Ianuarie 27, 2011 la 12:20 AM #

    >@ Iulian:Multumesc frumos! Drum bun spre casa…

  3. sonia Ianuarie 27, 2011 la 12:33 AM #

    >Cata seva si cata putere este stransa in tine! Cata energie si cata dragoste esti capabila sa oferi! Si iti faci vreme pentru toti si toate, postand de-a dreptul fantastic de senzual… Pictura ta e un rasfat pentru orice privitor…Sa fii iubita, Dulceata mea, Piersicuta mea!…

  4. Maria Ianuarie 27, 2011 la 12:41 AM #

    >Multumesc, draga mea surioara poeta! Acum, de cand ai inceput sa scrii si tu, am largit familia de artisti! 🙂

  5. Andrei MITUCA Ianuarie 27, 2011 la 2:06 PM #

    >Se simte ca esti aproape de rasarit…De fapt, mai aproape, putin mai aproape…Eu inteleg altfel singele slavono-celt…cu prietenie,adm

  6. Maria Ianuarie 28, 2011 la 1:14 AM #

    >@ Andrei:Eu m-am considerat intotdeauna un copil al Soarelui, asa ca da, poate si de asta sunt mai aproape de rasarit!

  7. gabriela Ianuarie 29, 2011 la 8:22 AM #

    >delicata si suava ca si dulceata din trandafiri rosii.

  8. Maria Ianuarie 29, 2011 la 10:46 PM #

    >@ Gabriela;Nici chiar tot timpul… 🙂 Pentru ca dulceata de trandafiri e foarte, foarte dulce si nu o poti savura decat in portii mici!

  9. visdetoamna Februarie 4, 2011 la 7:38 AM #

    >permite'mi sa te complimentez intr'un mod deosebit de grandios:scrii deosebit de frumos iar de picturi…nu am cuvinte!multa bafta in vanzarea lor pentru ca o munca adevarata merita rasplatita.

  10. Maria Februarie 4, 2011 la 11:14 AM #

    >@ Vis de toamna:Bine ai venit in "casa" mea! In primul rand iti multumesc pentru cuvintele tale foarte frumos mestesugite si pentru aprecieri. In al doilea rand te mai astept pe la mine, cu tot cu jumatatea ta! Te-am bagat si blogroll…

  11. Costin Februarie 10, 2011 la 10:34 AM #

    >Dulceata de trandafiri ca la bunica Maria… pe vremea in care bunicii nostri mai stateau la casa… din chiseaua de dulceata se punea pe farfurioare mici, mici de tot, cite o lingura de dulceata… si neaparat cu un pahar de cristal de apa rece… pentru toti nepotii care se adunau in curte… dulceata de trandafiri… portii mici si aproape uitate!!!

  12. Maria Februarie 10, 2011 la 2:44 PM #

    >@ Costin:Ehehe… Ce vremuri frumoase! Bine ca macar incercam sa nu uitam… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: