>Priveste-ma in ochi!

17 Ian

>


Cand cineva nu intelege o privire, cu atat mai mult nu va intelege o lunga explicatie” – proverb arab.


De cand ma stiu, mi-a placut sa ma uit direct in ochii celui cu care vorbesc. Pe cei mai multi, insa, i-am vazut cum isi pleaca privirea intr-o discutie. Atentia sporita pentru detalii m-a ajutat foarte mult in a-i cunoaste foarte usor pe cei din jurul meu. Nu-mi trebuie decat un minut, doua, ca sa-mi dau seama daca un om este sau nu pe placul meu. Privirea este pentru mine ca un radar performant. Pot “citi” pe oricine, ca pe o carte deschisa, dupa cateva vorbe si priviri… Culmea e ca nu m-a inselat niciodata acest feeling primar! Daca un om nu-mi place din prima, poate sa faca si pe dracu-n patru sa-mi demonstreze ca n-am dreptate… Pana la urma isi da arama pe fata si imi dovedeste ca prima mea impresie nu m-a mintit. Am patit-o de prea multe ori ca sa nu-mi ascult instinctul!


Pentru mine, privirea celor care imi sunt aproape e ca o oglinda in care imi pot vedea sufletul. Felul meu de a fi… Privirea iubitului meu este un remediu garantat pentru orice suferinta a mea. E de ajuns sa se uite la mine duios ca sa-mi alunge toate tristetile sau nefericirile pricinuite de altii. Noi vorbim mult… Uneori si cateva ceasuri, dar de fiecare data, ne privim ochi in ochi, indiferent de tema discutiei. Cred ca abia asta inseamna sa comunici deschis cu cineva…


Un om care isi fereste privirea, ori este prea timid, ori are ceva de ascuns. Nu am avut niciodata incredere in oamenii care nu au curaj sa ma priveasca in ochi. Mi s-a intamplat sa fiu catalogata drept “prea tacuta” in anumite cercuri de cunostinte. Pentru ca de multe ori vorbesc prea putin… Insa, cei mai multi nu-si dau seama ca eu privesc foarte mult. Ii privesc si le analizez comportamentele si felurile lor de a fi. La final, prin sita trec prea multi si raman prea putini… Cei care ma cunosc indeajuns stiu ca pot, cu o simpla privire, sa “pun la punct” pe oricine. Si nu trebuie sa tip ca sa ma fac bine inteleasa.


De cele mai multe ori, in incercarea de a ne cunoaste pe noi insine, facem o mare greseala… Uitam sa privim tocmai acolo unde ne-am putea descoperi cel mai usor. In suflet! Atata timp cat nu ne intelegem si nu ne cunoastem, nu putem avea pretentia sa ne priceapa ceilalti… Vom ramane o vesnica enigma. Un puzzle din care lipsesc prea multe piese pentru a deveni un intreg…


100 eyes” – colaj popart realizat din peste 54 de decupaje
de dimensiune 50 x 42,5 cm

Din seria „100 de …” puteti sa mai trageti un ochi la „100 de motive sa zambesti”

Anunțuri

20 răspunsuri to “>Priveste-ma in ochi!”

  1. sonia Ianuarie 18, 2011 la 12:36 AM #

    >OOO, da! Eu iti cunosc aproape fiecare nuanta din privire! Imi e de ajuns sa te privesc si stiu daca esti sau nu ok. Se pare ca avem si aici o trasatura comuna, ne place sa privim oamenii in ochi. Dar, ca sa revin la subiect, ma tot uit pe colaj si nu ma abtin sa nu te intreb de ce nu ai pus, central, privirea ta capruie si expresiva? In fine, e doar opinia mea, dar mi-ar fi placut sa fii " piesa forte" …Te sarut pe suflet, Piersicuta mea draga!

  2. Maria Ianuarie 18, 2011 la 12:46 AM #

    >@ Sonia: Prompta, ca intotdeauna… la cald! 🙂 In ceea ce priveste "piesa forte" de care zici, ar fi trebuit sa ciopartesc o poza de-a mea… Toate decupajele pe care le folosesc sunt din ziare sau reviste. Si pana acu' nu stiu io sa fi aparut in vreo una… 🙂

  3. Andrei MITUCA Ianuarie 18, 2011 la 9:54 AM #

    >Ma gindeam pina cind rabzi sa nu postezi ceva din sufletul tau, aici…Ma bucur sa te regasesc la fel si aici si din nou… Ceata de afara sa te inveleasca cu grija…adm

  4. Serafim Pantea Ianuarie 18, 2011 la 11:01 AM #

    >Eu exasperez lumea (neintenționat) privindu-mi interlocutorii în ochi. Așa mi se pare normal să vorbești cu un om. Altminteri, dă-i un telefon, un SMS, un email…

  5. Maria Ianuarie 18, 2011 la 2:08 PM #

    >@Andrei:Si rabdarea mea are o limita… :). Si eu ma bucur ca mi-ai trecut din nou pragul. Cat despre ceata, azi m-a ocolit, am avut o zi insorita de primavara la Roman! 🙂

  6. Maria Ianuarie 18, 2011 la 2:13 PM #

    >@ Serafim:De multe ori am avut si eu senzatia ca-mi intimidez interlocutorul… 🙂 Dar mai e un aspect. De exemplu, cand eram studenta, de obicei stateam in primele banci si priveam profesorul direct in ochi atunci cand preda. Intelegeam mai usor asa. Insa, la examene, de cele mai multe ori luam un 10, chiar daca meritam un 9, pentru ca profu' isi aducea aminte de mine cum ma holbam in ochii lui… 🙂 In ochii lui eu eram Mariuta cea atenta la cursuri!

  7. Serafim Pantea Ianuarie 18, 2011 la 3:41 PM #

    >@Maria Eu în ochii profilor mereu am fost ăla care stă și ascultă atent fără să scrie niciodată nimic 🙂

  8. catalina Ianuarie 18, 2011 la 3:44 PM #

    >unde sunt eu acum, sa privesti un om in ochi e un semn de "incultura", de ignoranta. De cativa ani tot aud….esti straina, de aia ti se iarta indiscretia. Dar nu se priveste niciodata cineva in ochi. …. si eu fac aceeasi "greseala" la infinit. Imi aduc aminte ca vorbeam cu tine si ma priveai in ochi, dar nu cred sa ma fi simtit vreodata "observata". Dimpotriva, ma linistea senzatia. Insemna ca interlocutorul era atent la ceea ce spun.Tatalui meu, chiar si azi, nu-i pot ascunde nimic daca ma priveste in ochi. Ma citeste ca pe o carte deschisa. Pentru mine e semn ca si sufletul lui e deschis si pur, fara umbre. Nu e nevoie de cuvinte pentru a comunica. Poti sa zambesti si cu o privire. Poti sa plangi fara a-ti cadea o lacrima. Poti povesti o viata cu liniile unui creion. Eu nu-mi aduc aminte de ochii tai, Marie! Imi aduc aminte de ochii vostri.

  9. Maria Ianuarie 18, 2011 la 6:10 PM #

    >@ Serafim: Scriam, scriam cu tonele de pagini la cursuri, ca n-aveam incotro! Cand faci Taxonomie Vegetala si Animala n-ai cum sa nu scrii… (pt. cei care nu stiu, taxonomia: stiinta care se ocupa cu clasificarea regnului vegetal si animal, cu toate denumirile in latina :(). Oricum imi mai ramanea timp sa ma si uit in ochii profesorilor. Ce de demult pare acum perioada asta a studentiei… 🙂

  10. Maria Ianuarie 18, 2011 la 6:14 PM #

    >@ Catalina:Pentru mine, a nu avea voie sa privesti un om in ochi cand vorbesc cu el, inseamna ca ar trebui sa fiu supusa. Si nu pot. Cred ca si eu, daca as fi in locul tau, as face iar si iar aceeasi "greseala"… Noi, romanii, suntem altfel construiti… Si intr-adevar, ochii sunt ferestrele sufletului: la unii oameni vezi un cer senin si un camp de margarete in ochi, iar la altii nu se vede decat intunecimea si rautatea din inima…

  11. Andrei MITUCA Ianuarie 18, 2011 la 7:41 PM #

    >Cu ajutorul privirii putem sa ne impletim unii cu altii, cei scrisi… Privirea dreapta este cereasca si data celor scrisi… O seara placuta sa ai…adm

  12. teonegura Ianuarie 19, 2011 la 11:51 AM #

    >Poti sa TE vorbesti si altfel, decat privindu-l pe cel caruia i te adresezi direct in ochi? Eu nu stiu altfel…

  13. Maria Ianuarie 19, 2011 la 2:48 PM #

    >@ Andrei:Frumoase cuvinte… Multumesc!

  14. Maria Ianuarie 19, 2011 la 2:49 PM #

    >@ Teo:Nici eu nu stiu altfel, insa am intalnit multi oameni care nu stiu cum stim noi… Multumesc de vizita!

  15. gabriela Ianuarie 20, 2011 la 10:29 PM #

    >ochii sunt oglinda sufletului. Nu-ti poti ascunde ochii. Privirea e expresiva iar cand persoana minte, i se vad imediat umbrele nesigurantei si a minciunii. De aceea isi va pleca ochii sau nu va avea suficienta forta sa-ti sustina privirea. Si mie imi place sa privesc oamenii in ochi. Poate de aceea unii se simt intimidati.

  16. Anonymous Ianuarie 21, 2011 la 12:24 AM #

    >Foarte frumos….parca ma vad pe mine prin tine…felicitari pt minunatul articol si pt colaj….foarte sugestivCu stima,Iulian

  17. Maria Ianuarie 21, 2011 la 10:32 AM #

    >@ Gabriela:Intr-adevar… Ai observat vreodata ca un om suparat poate zambi cu gura, dar nu si cu ochii? Privirea ramane trista atunci cand buzele zambesc fortat…

  18. Maria Ianuarie 21, 2011 la 10:34 AM #

    >@ Iulian:Multumesc. Imi pare nespus de bine atunci cand cuvintele mele ajung la cine si unde trebuie… 🙂

  19. Andrei MITUCA Ianuarie 21, 2011 la 1:28 PM #

    >…pentru inima ta…http://www.youtube.com/watch?v=v6KkgF1gh-Y

  20. Maria Ianuarie 21, 2011 la 9:42 PM #

    >@ Andrei: Multumesc din suflet! King Arthur este una din povestile mele favorite, iar despre Hans Zimmer nu am decat cuvinte de lauda…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: