>
„Cuvintele sunt toata averea noastra” – Samuel Beckett
Cuvintele sunt printre primele lucruri pe care le invata un om in viata. Si cat traim, invatam alte si alte cuvinte. Ne imbogatim vocabularul pentru a putea comunica… Dar ce-ar fi daca ne-am trezi intr-o dimineata si am realiza ca nu mai putem spune nimic? Si nu, nu am devenit muti peste noapte! Doar ca… am uitat toate cuvintele. Le-am pierdut pentru totdeauna. N-am mai putea vorbi, n-am mai putea sa scriem sau sa citim…
Ar fi sfarsitul… Ne-am da seama ca, de fapt, intre noi si necuvantatoare, nu mai este nici o diferenta! Nu ne-ar mai ramane dacat gandurile si un trai trist intr-o lume pustie de cuvinte…
Am plange cu lacrimi amare dupa fiecare cuvant pe care nu l-am rostit la timpul lui, pentru fiecare carte pe care n-am citit-o, pentru fiecare poezie pe care n-am mai apucat sa o scriem… Am avea ochii inlacrimati pana la sfarsitul vietii.
Dar ce bine e ca nu-i adevarat! Ca nu e decat un scenariu. Ca maine ne vom trezi veseli si cu un chef nebun de cuvinte. Ca vom avea posibilitatea de a termina cartea pe care tocmai am inceput s-o citim. Ca maine ne vom lua inima in dinti si-i vom spune : „te iubesc”. Ca va fi o noua zi in care vom spune cuvinte dulci sau taioase.
Ca si maine voi fi magicianul cuvintelor…
„Cuvinte I – Ideal” – lucrare in tus pe tiparitura
dimensiune 24 x 16 cm
„Cuvinte II – Hotarare” – lucrare in tus pe tiparitura
dimensiune 24 x 16 cm
„Cuvinte III – Visare„- lucrare in tus pe tiparitura
dimensiune 22 x 32 cm
>Revenim, desigur ca revenim 🙂
>Am revenit si a meritat asteptarea. Scenariul este, intr-adevar, tulburator; ce bine ca e ireal 🙂
>Cuvintele… Stii, desigur, ca sunt printre cele mai bune prietene ale mele. Sigur, nu as sti sa traiesc fara ele. Desi, tu ma stii, ca uneori parca abuzez de cuvinte, ca intr-o izbucnire vulcanica… Dar am o scuza, m-a facut mama vorbind…! Si ma bucur acum, ca sprijinindu-ma pe ele, pot sa iti spun,iar si iar, ca TE IUBESC, PIERSICUTA…!!!
>@ Licuriciu': Ma bucur ca ai avut rabdarea sa astepti articolul… Voiam neaparat sa-l prind pe 30 nov, avand in vedere ca am fost un pic mai "lenesa" cu cuvintele in luna ce-a trecut. Dar promit ca ma revansez si am sa iau aminte la propriile mele cuvinte… 🙂
>@Sonia: Stiu, draga mea surioara… Fara cuvintele tale, uneori cam multe, nu ai mai fi tu. Asta e farmecul tau, mai ales ca tu stii cum sa folosesti cuvintele si nu faci cum fac altii, adica vorbesc mult, prost si fara rost – a se lua de exemplu politicienii… Si da! Am intrebat-o si eu pe mama… Cand te-a nascut pe tine vorbea intr-una cu asistentele de la spital. 🙂
>Rabdarea e printre nenumaratele mele calitati, la loc de cinste! :)) Iti apreciez articolele, atat "cuvintele", cat si desenele. Nu cred ca am apucat sa spun asta pana acum (si-mi pare rau), dar trebuie sa o fac: esti o artista desavarsita! Pam-pam!
>Multumesc, Domnule Licurici! Pam-pam! 🙂
>O fi drept că o imagine face cât 1000 de cuvinte dar nici cuvintele se pare că nu-s de ici de colea. Mai ales când le alegi cum trebuie și le spui cu simțire.
>@ Serafim:Venind din partea ta, aceste cuvinte au o si mai mare insemnatate… Multumesc de vizita si te mai astept…
>Cuvintele….. e greu de spus. De multe ori sunt rostite sau nu, atunci cand trebuie, cand isi au rostul. E drept ca multi vorbesc mult, si asta e natura lor, problema e cu cei care vorbesc mult si prost. E usor sa te scuzi dupa, cu "m-a luat gura pe dinainte", "vorbeste gura fara mine", etc. Cuvintele de multe ori fac mult rau, gandite sau nu… Vorba romanului: gura bate… Poate de multe ori preferam sa luam o palma decat "cuvinte"Cristi
>Există o categorie de ticăloşi care folosesc cuvintele doar ca măsură a prostiei şi răutăţii lor. Dacă aceştia îşi vor pierde într-o zi cuvintele nu va fi o pierdere pentru nimeni!
>Mare dreptate ai, Doina draga… Adevarul este ca si mie mi-ar placea sa-i vad pe unii sau pe altii "muti" de cuvinte…
>@Maria Io mi-am luat dopuri de urechi, special pentru a-mi împlini o astfel de doleanță. Fac minuni dopurile alea la ședințe. Nici eu nu-i deranjez, nici ei pe mine :)Cât despre vizite… ești la RSS-ul zilnic. Nu mai scapi. Să apuci tu să postezi în ce ritm te urmăresc eu 🙂
>Desi nu sunt un vorbaret, apreciez mult lucrarea ta. Referitor la cuvinte, acestea sunt un adevarat dar dat de la Dumnezeu, dar pacat ca le poate folosi si diavolul. Acestea pot fi folosite pentru a crea fericire, pentru a alina suferinta, dar pot fi folsite si cand ura iti curge prin vene, setea de razbunare.Apreciez inca o data lucrarea exprimata atat prin cuvinte,cat si desenele….superbe.Cu deosebita stima,Iulian
>@ Serafim:Am sa incerc si eu dopurile pentru urechi, mai ales cand vreau sa citesc iar la tv se uita sotul meu la politica :). Referitor la vizite, nu pot decat sa ma bucur ca esti cu un ochi pe mine… Promit sa scriu si sa desenez mai des.@ Iulian: Imi place viziunea ta referitoare la cuvinte… Ma incanta faptul ca fiecare om poate avea o perceptie diferita fata de un lucru comun… Multumesc din suflet pentru aprecieri!
>hmmmmmmm… dacă nu am mai avea cuvinte, poate le-am reinventa… dacă nu am avea cuvinte să ne strigă iubirea, poate o vom desena pe pereţi cu ocru sau vom pune mâna pe o daltă şi am face sculpta inimi săgetate de Amor… Dar totuşi bine că e doar un scenariu.. Lucrările sunt deosebite şi îndeamnă la admirat dar şi la citit în spatele petelor de cerneală…
>Iubita mea draga… Fiind vorba de cuvinte, adevarate comori, pe cand ne incanti cu noi si delicate postari, cu ale tale CUVINTE alese?
>cuvintele noastre ne reprezinta, sunt parte din noi. Daca intr-o zi ele ar disparea, nici noi nu vom mai fi aceiasi. Cuvintele creaza, distrug, cheama, indeparteaza. Sunt arme de temut si flori oferite din dragoste. Interesante, cuvintele sunt. " le ia pe sus, orice boare de vant…"
>@Cristian:Ma bucur ca ai poposit si pe la mine… Cuvinte frumoase, asa um ne-ai obisnuit dintotdeauna!@Gabriela:M-am bucurat sa vad cum fiecare om care a citit postarea a stat cateva minute sa-si inchipuiasca cum ar fi fara cuvinte… Mi-am atins obiectivul… :). Te mai astept pe aici.@Sonia:Draga mea Sonia… Asa cum stii am fost cam bolnavioara in ultima saptamana… Dar, deja ma simt mai bine si abia astept sa scriu primul post pe luna decembrie… 🙂