>La hotarul dintre alb si negru

28 Sep

>


Si totusi cate lumini, cate culori nu se pot deslusi in desimea unei nopti plumburii!” – Cella Serghi

Sa ne imaginam, pentru o clipa, cum ar fi viata noastra fara culori! Sa nu ne putem bucura de verdele padurilor, de albastrul cerului, de rosul florilor de mac. Totul sa fie in alb, negru si nuante de gri… E un exercitiu de imaginatie destul de greu pentru ca suntem obisnuiti ca, de fiecare data cand deschidem ochii, sa fim inconjurati de culoare!

Ar fi o lume terna, posomorata, fara bucurie, apasatoare. Toate masinile ar avea aceeasi culoare. Toate hainele ar fi cenusii. Toate florile ar fi la fel! Cum ar fi sa oferim cuiva un buchet de trandafiri… gri?


Abia atunci cand ne gandim cum ar fi fara culori, ne dam seama de insemnatatea lor. Asa procedam cu mult prea multe lucruri din viata noastra, pe care ni le insusim cu drept de proprietate, fara sa banuim ca intr-o zi ar putea sa dispara!

Am trait, acum cativa ani, cu senzatia ca totul in jurul meu se transforma in cenusiu. Cladirile, orasele, trenurile, strazile, dar mai ales oamenii. Imbracati in haine gri sau in culori neutre, pareau o masa compacta de ciment. Nimeni nu mai voia sa iasa in evidenta… Cu timpul, culoarea oraselor, a strazilor, a caselor s-a schimbat. Insa, oamenii au ramas in acelasi cenusiu vesnic. Chiar si azi, mergand pe strada, am observat ca sunt mai multi oameni gri decat colorati. Multi au acceptat si si-au insusit aceste culori sterse. Le folosesc ca pe un fel de camuflaj, ascunzandu-se de ceva sau de cineva. Sau, poate, de ei insisi…

Daca intr-o zi ne-am hotari sa aruncam toate hainele gri, maro, cenusii, kaki, negre, multi dintre noi ar observa ca nu mai au cu ce sa se imbrace a doua zi!

Mai cred ca si sufletul fiecarui om are o anumita culoare. Al meu, de exemplu, este verde. Pe unii oameni ii vad cu sufletul de culoare galbena. Sau violet. Cele mai putine suflete au culoarea alba sau roz. Sunt cele de copii. La altii nu pot sa trec dincolo de intunecimea negrului. Dar cele mai nefericite suflete nu au nici o culoare…






Hotarul dintre alb si negru” – lucrare mixta in creion si tus
de dimensiune 42 x 30 cm



Anunțuri

4 răspunsuri to “>La hotarul dintre alb si negru”

  1. sonia Septembrie 29, 2010 la 8:19 PM #

    >Ai perfecta dreptate, uitam deseori de importanta culorilor… Am fi niste fiinte anoste, abatute, posace, am umbla precum orbii, desi s-ar putea sa gresesc, pentru ca orbii au acel har imaginativ, care ii ajuta sa vada "culoarea " acolo unde nici macar lumina nu patrunde. Dar multumim Cerului pentru aceasta minune, CULOAREA… Si tie, o multumire mai speciala, fiindca esti mereu atenta sa ne reamintesti lucruri atat de evidente si pretioase…!

  2. Pavel Septembrie 30, 2010 la 11:36 AM #

    >Sufletul meu e roș-albastru. Așa, ca o glumă. 😀

  3. doinapopescu Octombrie 2, 2010 la 3:43 PM #

    >Draga mea,Cam de două ore nu mai reuşesc să intru nici pe Fain, nici pe Trimema.Cum intru instantaneu pe toate blogurile, se pare că problema nu-i de la mine. I s-o futut maşina lui senor Mircea?

  4. Andrei D.MITUCA Octombrie 13, 2010 la 12:09 PM #

    >Toate se duc dracului odata si odata… Nu??…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: