>"Anita" – episodul 2

23 Apr

>

„Lust”

Statea inca ascunsa sub cearsaf. Acolo putea sa-si aminteasca in liniste, fara sa se rusineze, de ceea ce facuse.


Cu cateva zile in urma, o sunase Ioana, prietena ei cea mai buna inca din liceu. Se casatorise in urma cu 5 ani cu Sergiu si in acest weekend voiau sa cheme cativa prieteni, la ei acasa, pentru a sarbatori. La inceput Anita incerca sa se eschiveze. Nu voia sa se duca, mai ales ca ar fi trebuit sa mearga singura. Ioana insista insa atat de mult, incat pana la urma ii promisese ca sambata va fi la ei.

Ieri isi cautase ceva in garderoba pentru petrecere, si-si luase in graba bluza purpurie si o fusta lejera. In fine, nu trebuia sa fie nimic formal. Erau intre prieteni. In schimb, atenta ca intotdeauna, isi alesese desuurile de dantela neagra, preferatele ei.

Aseza punga cu cadoul pe bancheta din spate si pleca spre locul petrecerii. Stateau intr-o casa cocheta, mansardata, cu o superba gradina de flori si un gardut alb in fata.

Toata agitatia era inauntru. Ii cauta din priviri pe prietenii ei dragi. O zari pe Onuta, cum ii placea sa-i spuna inca de cand erau colege de banca, si se grabi spre ea cu bratele deschise.

– Ma bucur enorm ca ai venit! Cred ca as fi fost foarte mahnita daca nu puteai sa ajungi…
– Nu m-a lasat inima sa nu te strang in brate si sa-ti doresc tot binele din lume!
– Hai, intra. Cred ca pe cei mai multi ii cunosti. Mai sunt cativa care au venit cu prietenii lui Sergiu de la munca, dar stai linistita, ca nici eu nu-i stiu. Fa-te comoda si ia-ti un pahar de vin, simte-te ca la tine acasa. Sa-l caut si pe Sergiu sa-i zic ca ai ajuns.
– Bine, vezi-ti de musafiri, Onuta, ca eu ma descurc.

Afara, langa gratar, il zari pe Sergiu, mare bucatar, invartind de zor la mici si cotlete. Radea cu gura pana la urechi ca intotdeauna. Atenta sa nu-si prinda tocurile cui in dalele de piatra, Anita se indrepta zambitoare spre Sergiu, care o vazuse inca de cand intrase pe poarta.

– Rapitoare ca intotdeauna… Bine-ai venit! ii zise, indreptandu-se catre ea, cu clestele de la gratar intr-o mana.
– La multi ani, Sergiu! Galant, ca de obicei… Ma-nclin! Il stranse in brate si-l pupa zgomotos pe amandoi obrajii, rosii si fierbinti de la foc. M-am vazut cu Onuta, sa stii…
– Hai sa te prezint. Nu cred ca va cunoasteti, spuse aratand in acelasi timp cu clestele, catre cel cu care radea mai devreme. Abia s-a intors din Franta.

Statea cu spatele. Era un barbat inalt, bine facut, imbracat cu o camasa lejera si pantaloni din in, deschisi la culoare, prin care se deslusea curba ferma a feselor.
– Anita, vreau sa-ti prezint un vechi prieten… Sergiu nu mai apuca sa faca prezentarile, pentru ca in acel moment barbatul misterios se intoarse catre ei si Anita ii vazu ochii. Mai mult sopti:
– Tudor…
– Anita, tu esti?
-Sa inteleg ca va stiti… zambi cu subinteles Sergiu. Si eu care credeam ca voi fi Cupidon in seara asta.
-Da, ne stim de mult, dar… parca au trecut 1000 de ani! spuse ea dintr-o suflare.
– Cat sa fie, Anita? Opt, noua ani? Tudor ii prinse mainile moi intr-ale lui si o saruta dulce pe un obraz.
– Cam asa, raspunse ea, inrosindu-se involuntar pana in varful nasului.
– Sergiu, vino te rog sa ma ajuti la bucatarie! striga Ioana de pe veranda.
– Am plecat. Datoria ma cheama!

Au ramas tinandu-se de mana, neindraznind parca sa-si ia ochii unul de la celalalt.
Tudor. Mintea Anitei lucra frenetic. O, Doamne, ce de timp trecuse de atunci… Ea studenta in anul II, el masterand. Ea nebunatica si cu tineretea pulsandu-i prin vene, el atragator, matur si avand mereu un zambet placut pentru toata lumea. Mai ales pentru ea. Nopti de iubire arzatoare. Zile de o senzualitate nemasurata. Doar amintindu-si franturi din acele vremuri, ca si incepu sa fie rascolita de placeri vinovate.

– Te-ai facut si mai frumoasa… o trezi din amintiri Tudor.
– Ei, ce-ai sa zici si tu acum?

Vorbea cu el, insa cuvintele parca i se innodau in gat. Nu se putea aduna. Nu-i venea sa creada ca se reintalnisera.
Cele cateva ore trecura pe furis pe langa ei. Amintiri, povesti. In jurul ei era numai el. Ceilalti 30 de invitati nu mai contau.
Incepu sa-si revina din reverie cand erau aproape de usa. Tudor o tinea tandru, de dupa talie. Ea, fastacita ca nu nimereste cheia de la yala. In sfarsit in casa.

„Lust” – desen in creion

de dimensiune 21 x 30 cm

– Te servesc cu ceva?

Raspunsul nu-l mai primi. O trase la pieptul sau, sarutand-o cand tandru, cand salbatic.

– Uitasem cat de dulce esti…

Mangaiere. Sarut. Buze umede. Piele fina. Miros de after-shave amestecat cu tutun. Coapse fierbinti

O aseza pe spate, cu picioarele atarnate de marginea patului. Apoi ingenunchie si-i trase delicat desuul negru peste pulpe…

O trezi din visare telefonul mobil. Isi scoase capul de sub cearsaf si incepu sa caute in jur obiectul nedorit care o adusese la realitate.

Va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: