Arhiva | Desene in creion RSS feed for this section

>Arta si poezia

25 Apr

>

De cand n-ati mai citit o poezie?…



Imbratisarea



“Cand ne-am zarit, aerul dintre noi

si-a aruncat dintr-o data

imaginea copacilor, indiferenti si goi,

pe care-o lasa sa-l strabata.



Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,

unul spre celalalt, si-atat de iute,

ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,

si ora, lovita, se sparse-n minute.



As fi vrut sa te pastrez in brate

asa cum tin trupul copilariei, intrecut,

cu mortile-i nerepetate.

Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.”



Nichita Stanescu






Meditation” – lucrare in creion, graphite si culori pastel

de dimensiune 21 x 30 cm

>"Anita" – episodul 2

23 Apr

>

“Lust”

Statea inca ascunsa sub cearsaf. Acolo putea sa-si aminteasca in liniste, fara sa se rusineze, de ceea ce facuse.


Cu cateva zile in urma, o sunase Ioana, prietena ei cea mai buna inca din liceu. Se casatorise in urma cu 5 ani cu Sergiu si in acest weekend voiau sa cheme cativa prieteni, la ei acasa, pentru a sarbatori. La inceput Anita incerca sa se eschiveze. Nu voia sa se duca, mai ales ca ar fi trebuit sa mearga singura. Ioana insista insa atat de mult, incat pana la urma ii promisese ca sambata va fi la ei.

Ieri isi cautase ceva in garderoba pentru petrecere, si-si luase in graba bluza purpurie si o fusta lejera. In fine, nu trebuia sa fie nimic formal. Erau intre prieteni. In schimb, atenta ca intotdeauna, isi alesese desuurile de dantela neagra, preferatele ei.

Aseza punga cu cadoul pe bancheta din spate si pleca spre locul petrecerii. Stateau intr-o casa cocheta, mansardata, cu o superba gradina de flori si un gardut alb in fata.

Toata agitatia era inauntru. Ii cauta din priviri pe prietenii ei dragi. O zari pe Onuta, cum ii placea sa-i spuna inca de cand erau colege de banca, si se grabi spre ea cu bratele deschise.

- Ma bucur enorm ca ai venit! Cred ca as fi fost foarte mahnita daca nu puteai sa ajungi…
- Nu m-a lasat inima sa nu te strang in brate si sa-ti doresc tot binele din lume!
- Hai, intra. Cred ca pe cei mai multi ii cunosti. Mai sunt cativa care au venit cu prietenii lui Sergiu de la munca, dar stai linistita, ca nici eu nu-i stiu. Fa-te comoda si ia-ti un pahar de vin, simte-te ca la tine acasa. Sa-l caut si pe Sergiu sa-i zic ca ai ajuns.
- Bine, vezi-ti de musafiri, Onuta, ca eu ma descurc.

Afara, langa gratar, il zari pe Sergiu, mare bucatar, invartind de zor la mici si cotlete. Radea cu gura pana la urechi ca intotdeauna. Atenta sa nu-si prinda tocurile cui in dalele de piatra, Anita se indrepta zambitoare spre Sergiu, care o vazuse inca de cand intrase pe poarta.

- Rapitoare ca intotdeauna… Bine-ai venit! ii zise, indreptandu-se catre ea, cu clestele de la gratar intr-o mana.
- La multi ani, Sergiu! Galant, ca de obicei… Ma-nclin! Il stranse in brate si-l pupa zgomotos pe amandoi obrajii, rosii si fierbinti de la foc. M-am vazut cu Onuta, sa stii…
- Hai sa te prezint. Nu cred ca va cunoasteti, spuse aratand in acelasi timp cu clestele, catre cel cu care radea mai devreme. Abia s-a intors din Franta.

Statea cu spatele. Era un barbat inalt, bine facut, imbracat cu o camasa lejera si pantaloni din in, deschisi la culoare, prin care se deslusea curba ferma a feselor.
- Anita, vreau sa-ti prezint un vechi prieten… Sergiu nu mai apuca sa faca prezentarile, pentru ca in acel moment barbatul misterios se intoarse catre ei si Anita ii vazu ochii. Mai mult sopti:
- Tudor…
- Anita, tu esti?
-Sa inteleg ca va stiti… zambi cu subinteles Sergiu. Si eu care credeam ca voi fi Cupidon in seara asta.
-Da, ne stim de mult, dar… parca au trecut 1000 de ani! spuse ea dintr-o suflare.
- Cat sa fie, Anita? Opt, noua ani? Tudor ii prinse mainile moi intr-ale lui si o saruta dulce pe un obraz.
- Cam asa, raspunse ea, inrosindu-se involuntar pana in varful nasului.
- Sergiu, vino te rog sa ma ajuti la bucatarie! striga Ioana de pe veranda.
- Am plecat. Datoria ma cheama!

Au ramas tinandu-se de mana, neindraznind parca sa-si ia ochii unul de la celalalt.
Tudor. Mintea Anitei lucra frenetic. O, Doamne, ce de timp trecuse de atunci… Ea studenta in anul II, el masterand. Ea nebunatica si cu tineretea pulsandu-i prin vene, el atragator, matur si avand mereu un zambet placut pentru toata lumea. Mai ales pentru ea. Nopti de iubire arzatoare. Zile de o senzualitate nemasurata. Doar amintindu-si franturi din acele vremuri, ca si incepu sa fie rascolita de placeri vinovate.

- Te-ai facut si mai frumoasa… o trezi din amintiri Tudor.
- Ei, ce-ai sa zici si tu acum?

Vorbea cu el, insa cuvintele parca i se innodau in gat. Nu se putea aduna. Nu-i venea sa creada ca se reintalnisera.
Cele cateva ore trecura pe furis pe langa ei. Amintiri, povesti. In jurul ei era numai el. Ceilalti 30 de invitati nu mai contau.
Incepu sa-si revina din reverie cand erau aproape de usa. Tudor o tinea tandru, de dupa talie. Ea, fastacita ca nu nimereste cheia de la yala. In sfarsit in casa.

“Lust” – desen in creion

de dimensiune 21 x 30 cm

- Te servesc cu ceva?

Raspunsul nu-l mai primi. O trase la pieptul sau, sarutand-o cand tandru, cand salbatic.

- Uitasem cat de dulce esti…

Mangaiere. Sarut. Buze umede. Piele fina. Miros de after-shave amestecat cu tutun. Coapse fierbinti

O aseza pe spate, cu picioarele atarnate de marginea patului. Apoi ingenunchie si-i trase delicat desuul negru peste pulpe…

O trezi din visare telefonul mobil. Isi scoase capul de sub cearsaf si incepu sa caute in jur obiectul nedorit care o adusese la realitate.

Va urma…

>Nuditatea, intre erotism si sublim

20 Apr

>

Anita” – episodul 1



Femeia este lucrarea de diploma a lui Dumnezeu, la examenul de estetica” – Vasile Ghica.


Istoria artei poate fi apreciata ca fiind istoria nudului, pentru ca nuditatea este o forma de exprimare artistica, pornind de la perfectiunea trupului omenesc. Toti marii artisti au pictat nuduri. Ca forma de arta a fost inventata de greci in secolul al V-lea i. H. Ei au adus trupul la perfectiune pentru a arata ca omul este un zeu. Nudul in arta plastica ramane unul din subiectele majore, iar de la Venus pana la arta moderna, femeia pare a fi pe primul loc in atentia artistului, indiferent de epoca.


Dumnezeu, conform Genezei, a facut omul dupa chipul si asemanarea sa, si ne-a programat goi pentru eternitate. Istoria, insa, ne-a imbracat…


Sa lasam hainele la o parte (macar un timp) pentru ca, incepand de azi, vreau sa va captez atentia cu un secvential de nuduri in creion si carbune, impletit cu o povestire erotica structurata in episoade scurte. “Anita” este o fictiune erotica, asa ca orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare…



Totul incepe cu o foaie alba si o schita in creion…
apoi umbrele isi fac datoria…


… si scot la iveala frumuseti nebanuite.
Ma propii incet, dar sigur, de final.

Anita” – nud in creion si carbune
de dimnsiune 21 x 30 cm

(etape de lucru si desenul final)




Anita” – episodul 1


Prima raza de soare a diminetii cade timida pe sanul moale si cald. Ca un amant priceput, soarele incepe sa-i mangaie trupul gol. Se joaca si deseneaza cu razele sale curbe intunecate pe cearsaful de satin. Cand ultima si cea mai sprintena raza ii atinge pleoapele, Anita se trezeste. Deschide usor ochii si se intinde lasciv, ca o pisica. Ii apare in coltul gurii un zambet sagalnic. Si-a amintit…

Raza jucausa nu-i da pace. Parca ii sopteste ca e dimineata si trebuie sa se ridice. Nu are chef. Inchide ochii si se intoarce cu spatele la fereastra.

Mana calda, asezata pe umar. Suflarea sacadata, firbinte, de pe ceafa. Cealalta mana care cuprinde tandru, pe la spate, sanul drept peste bluza purpurie…

Isi aminteste si nu vrea sa-i faca soarelui pe plac. Trage cearsaful peste cap si se ascunde.

Mangaiere. Sarut. Buze umede. Piele fina. Miros de after-shave amestecat cu tutun. Coapsa fierbinte…

Ca un regizor priceput, creierul Anitei ia franturi, senzatii si le transforma in imagini care se deruleaza cu incetinitorul.


Va urma…


>Celebritate vs. valoare

11 Apr

>


Poti dori ceva asa de chinuitor si de tare, incat, indeplinindu-ti-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet…” – Lucian Blaga


In decursul timpului, conceptul de celebritate s-a schimbat dramatic. Daca acum celebritatile sunt create exclusiv de media, a existat totusi o vreme cand faima unui personaj era considerata recunoasterea legitima a unei valori atestate. In zilele noastre, orice idiot poate ajunge peste noapte vedeta, fara macar ca 0,1% din celebritate sa nu aiba un fundament real. Faimosii apar pe banda rulanta: actori, modele, politicieni, cantareti, politicieni, vedete porno, omeni de afaceri, travestiti. Asta, pentru ca publicul larg o cere. Exista in noi o foame de senzational, de iesit din comun. Ne place sa vedem la TV cum isi spala altii chilotii in vazul lumii. Cumparam tabloide colorate numai pentru a fi la curent cu ultimele barfe. Radu F. Constantinescu spunea in “Filosofia sexului” ca “... azi, cand cei mai cititi scriitori sunt fotografii, oricine poate deveni o celebritate”.


Conceptele de idol, virtute, munca, geniu, sacrificiu, au palit tot mai tare, ajungand sa se transforme intr-o mixtura de prost gust, false dive si vedetism de mahala.


Pe de alta parte, nimic nu este mai adevarat decat faptul ca RENUMELE, FAIMA sau CELEBRITATEA nu sunt sinonime cu VALOAREA, atat timp cat se revarsa deopotriva asupra lui Einstein si a lui Al Capone, asupra Maicii Tereza si a lui Mussolini, ori apropiindu-ne de plaiurile mioritice, asupra lui Nichita Stanescu si a Nikitei de la OTV, asupra lui Brancusi si a Simonei Senzual, asupra lui George Enescu si a lui Florin Salam. Ma opresc aici. Va dati seama cat poate fi de lunga aceasta lista…


Sunt convinsa ca anumiti oameni au facut si pot face lucruri marete din umbra anonimatului. Poti sa faci o fapta buna fara sa o strigi in gura mare. Cred ca, in ziua de azi, discretia si anonimatul sunt medalii valoroase, care merita purtate cu mandrie si demnitate la gat.


In alta ordine de idei, celebritatea se plateste scump. Intimitatea dispare, viata particulara nu mai este proprietate personala, ci publica. Unora le place acest gen de viata, insa celor mai multi le provoaca numai neplaceri. Incerc sa leg aici conceptul de celebritate cu lucrarea pe care am s-o prezint in continuare. Un portret in creion a unei figuri celebre a cinematografiei: Marilyn Monroe. Ea a fost cel mai graitor exemplu ca faima se poate transforma peste noapte in chinul unei existente fragile. M.M. si-a adaptat propriul aspect la arhetipul “zeita dragostei”. Avea, cu siguranta, premisele fizice si psihologice pentru a intra in rolul respectiv, pentru a se transforma in produsul perfect hollywoodian, cu care, de altfel, a cunoscut si popularitatea. Personajul Marilyn a facut “scoala”, a devenit un simbol al secolului XX, un adevarat model pentru celelalte “zeite” care aveau sa vina.




Marilyn adora atentia publicului, iar atunci cand o diviniza, exhibitionismul din ea prindea viata, poate niciodata atat de viu ca in dimineata aceea rece de septembrie, cand s-a filmat faimoasa scena a fustei zburatoare.


Trist, dar adevarat, este faptul ca, in cazul ei, celebritatea a venit odata cu tristetea, nesiguranta, dezechilibrul mintal, singuratatea, medicamentele, alcoolul si moartea prematura. In final, pe Marilyn, celebritatea a costat-o prea mult suflet.


Marilyn” – lucrare in creion
de dimnsiune 21 x 30 cm
(etape de lucru si desenul final)





Concluzia nu poate fi decat una: celebritatea, datorita faptului ca este atat de ambigua si de vasta, nu poate fi condamnata sau adulata in bloc. Cea care dainuie este recunoasterea valorii umane.

>Arta, intre ideal si interes

7 Apr

>

Daca ai pornit spre un anumit tel, si tot te opresti din drum ca s-arunci cu pietre in orice caine care te latra, atunci nu vei mai ajunge niciodata la tinta…” – Fyodor Dostoevsky


Se spune ca pentru a fi fericit trebuie sa iubesti, sa ai ceva de facut si ceva spre care sa nazuiesti. Pe scut: interes si ideal. Atunci cand balanta inclina in favoarea interesului, viata noastra se transforma intr-o goana spre… nimic si nicaieri. Daca interesul moare odata cu individul, idealul traieste mai departe.


Din momentul in care incercam sa ne raspundem la intrebarea: “Chiar trebuie sa ai un ideal pentru a fi fericit?”, lucrurile se complica. Pe de o parte, ii admiram pe cei care se dedica unui scop in viata si pentru asta fac mii de sacrificii, insa, pe de alta parte, este mai comod sa renuntam la idealuri si sa servim interesele. Urmarirea unui ideal presupune, de multe ori, un angajament total, pe care nu multi oameni sunt dispusi sa si-l asume.


Din fericire pentru toti, avem in mostenirea genetica umana inclus si un ideal comun. Orice om este inzestrat de la nastere cu un tel: acela de a fi fericit! Este idealul natural al omenirii. Asa, nimeni nu poate afirma ca nu are nici un scop in viata. Sufletul nostru se zbate necontenit intre fuga de durere, de necazuri si tendinta spre fericire. Involuntar, urmarim fericirea. Dar oare ne este indeajuns?



“Doamna cu margele” – lucrare in creion
de dimensiune 30 x 42 cm
(evolutie si finalitate)













Orice ideal este garantia ca viata noastra are o directie, un continut si nu se desfasoara haotic. Sa stam cu ochii pe aceasta “busola” si sa nu mai aruncam cu pietre in cainii care latra…

>Ferestre prin timp

4 Apr

>

Timpul sterge…da, dar el stie sa pastreze, ca nimeni altul, ceea ce nu trebuie pierdut…” Amza Pellea


Tic-tac. Este TIMPUL. Se rostogoleste peste noi, peste lume, peste univers. Ireversibil. Lasa in urma lui doar amintirea care se asterne peste o viata, peste un secol, peste o vesnicie.


Viata unui om este doar o picatura in oceanul timpului. O clipire a CREATORULUI. Cu toate acestea, in decursul istoriei, OMUL a reusit in clipirea de trai sa lase in urma rodul imaginatiei si inteligentei sale. Au trecut de bariera timpului mari realizari ingineresti, picturi, sculpturi sau contructii impresionante.


Cred ca traim o existenta limitata tocmai pentru a fi obligati sa lasam ceva in urma noastra. Sa nu fim uitati. Memoria TIMPULUI este limitata daca nu are o baza solida de care sa se prinda.


Unii lasa urmasilor averi, case, afaceri prospere. Altii se straduiesc o viata sa lase in urma o mostenire culturala sau sufleteasca. Incerc acum sa pun in balanta cele doua antigone. Averi versus mostenire culturala. O carte, o pictura, o sculptura sau chiar o poezie au mai multe sanse sa dainuie peste timp decat banii (care se pot devaloriza si sa nu mai insemne nimic), viloaiele cu n etaje (cu care Mama-Natura se pate “juca” oricand) sau afacerile “prospere” (care la timp de criza economica pot deveni falimente de succes).


In concluzie ajung tot la vorba bunicii mele: “nu ia mama, nimeni, nimic cu el intre patru scanduri…” Am ales sa traiesc si sa fac parte din categoria celor care pot lasa mostenire suflet, arta, cultura. Refuz sa cred ca, in existenta asta efemera din buzunarul timpului, trebuie doar sa mancam si sa dormim.


Vreau sa las ceva in urma, iar voi sa fiti martorii tacuti la scrierea testamentului universal.



Acuarele (realizate cu cel putin 10 ani in urma)

“Purple” – acuarela de dimensiune 21 x 30 cm



“Flori de camp” – lucrare realizata in acuarela
de dimensiune 21 x 30 cm


Desene in creion (ultimele lucrari)

Colaj cu etape si detalii


“Pascalia” – desen in creion si creioane colorate
dimensiune 30 x 42 cm


Colaj cu etapele de lucru


“Fetita cu buburuze” – lucrare realizata in creion si creioane cu
mina pastelata de dimensiune 21 x 30 cm

>Si totusi exista iubire… Si arta. Si frumos.

26 Mar

>

Lucrul cel mai real din mine este iluzia pe care o creez” – Eugene Delacroix


Fara indoiala ne trebuie o credinta! In Dumnezeu, in oameni sau in iubire… Numai in ea gasim forta necesara pentru a rezista deziluziilor noastre si pentru a mentine aprinsa in fata ochilor imaginea sperantei.


Ce este arta? Este forma vie care tasneste din dragostea profunda dintre materie si inteligenta. As vrea sa surprind, in desenele sau colajele mele, iluzia iubirii pure si scurgerea nemiloasa a timpului. Inainte de toate, iubirea nu cere, iubirea daruieste, pe cand timpul ia de la tine tot ce iti este mai drag: tinerete, prieteni, parinti, nestatornicia adolescentei, nepasarea in fata grijilor si problemelor, curajul nebun de a incerca lucruri noi fara gandul la consecinte… Si lista o puteti completa voi, pentru ca ramane deschisa.


Maestrul Octavian Paler spunea depre iubire ca este “un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept”. In arta, strigatele iubirii, ale pasiunii se rostogolesc mute sub armonia surda a penelului. De ce? Pentru ca omul are nevoie de creatia artistica la fel ca de hrana si de dragoste!


Azi deschid galeria de arta dedicata iubirii si limbajului trupului cu 7 dintre lucrarile mele realizate anul trecut. Sunt desenate in creion si carbune, de dimensiuni 30 x 42 cm (A3).


Swan dance


Dominatrix

Streptease

Innocent

French maid

Grace


Land Lady



Prin lucrarile mele de arta evadez din azi spre ieriIeri totul era stapanit de sentiment. Azi totul este stapanit de ratiune, totul este stapanit de stiinta, totul este stapanit de bani si influenta. Sentimentul nu poate sa fie cerebral, el are nevoie de pasiune ca sa supravietuiasca. As vrea sa traiesc intr-un ieri continuu…



>Eternul feminin in portretistica

20 Mar

>

Cu cat cunosti mai mult, cu atat iubesti mai mult…” – Leonardo da Vinci


S-a spus ca artistul isi ajunge sie insusi. Nu-i adevarat! Un artist nu-si poate permite sa fie egoist cu lucrarile lui. Are nevoie de priviri, de aprobari sau de critici. O opera nu este completa pana nu trece prin filtrul celor din jur.
Pe o insula pustie artistul ar fi nevoit sa lucreze pamantul cu mainile lui ca sa poata trai, nu ar crea lucrari de arta. N-ar avea spectatori… Nimeni nu are mai multa nevoie, decat un artist, de prezenta si aprobarea oamenilor. Pentru asta sunt pe blog…


Pasiunea pentru detalii si jocul umbrelor mi-au purtat pasii spre portretistica in creion sau carbune. Se spune ca ochii unui om sunt oglinda sufletului sau. De aceea, intr-un portret pun mare accent pe expresivitatea ochilor, adancimea si acuratetea lor.
Poate ca acesta este motivul primar pentru care, de fiecare data la un portret, ochii sunt cei dintai care dau viata lucrarii.




Apoi se astern firesc umbrele, cele care fac diferenta dintre schita si desen.








Detaliile sau aplicarea de culori pastelate (creioane colorate), la final, nu fac decat sa intregeasca imaginea ideii cu care pornesc la drum.



Imaginea este, in fond, un rezumat simbolic al ideii pe care si-o face artistul despre lumea nelimitata a senzatiilor si a formelor…

La belle” – lucrare mixa in creion, culori pastel si carbune
(dimensiune- 42 x 30 cm)


La neige” – desen in creion
(dimensiune – 31 x 22 cm)


La rose” – lucrare in creion si creioane colorate
(dimensiune 31 x 22 cm)



>“EXODUS”, in cautarea unui loc mai bun

13 Mar

>

De-a lungul timpului, Exodul a fost infatisat in religie, cinema, muzica sau spatiu virtual: incepand cu Vechiul Testament, unde i-a fost dedicat un capitol – “Cartea Exodului”, trecand prin anii ’60 sub forma unei pelicule artistice de lung metraj, avandu-l in rolul principal pe Paul Newman, sarind apoi la anii ’80 cand “Eodus” este numele unei formatii de trash metal, si ajungand in epoca moderna sub aspectul unui binecunoscut joc pentru calculator – “Exodus from the earth”.


In 2010, “Exodus” a luat forma unui colaj Pop-Art pe care am sa vi-l prezint aici. Nu am sa intru in detalii de compozitie, pentru ca fiecare trebuie sa vada mesajul in felul sau. Las in seama lui Moise despicarea apelor, iar voua va spun doar atat: este un colaj de mari dimensiuni (58 cm x 34 cm), are in alcatuire 33 de piese si a fost finalizat pe 22 februarie. Enjoy!


Imaginea de ansamblu:




Cateva detalii:






>Super-femei si Pin-up Art

8 Mar

>

De super-eroi a auzit toata lumea. Cine nu stie de Superman, Spiderman sau Batman? Dar, in spatele fiecarui barbat (puternic sau nu), sta intotdeauna o femeie. Creatorii de personaje de benzi desenate s-au gandit: de ce nu ar exista si femei cu puteri supranaturale? In plus, ar fi si sexy…


Cultul pentru benzi desenate s-a nascut in State, unde pasiunea colectionarilor inraiti de reviste si astfel de personaje nu s-a diminuat in timp. Inspirat de personajele celebre, Hollywood-ul a lansat in ultimii ani tot mai multe filme cu si despre super-eroi, fie ca ii reinventeaza pe cei de altadata, fie ca incearca crearea altora care sa devina cel putin la fel de populari.


Astazi am sa va prezint prima parte din colectia de Super-eroine, pe care le-am realizat in creion anul trecut.


1. Red Monika este unul din personajele cele mai usor de recunoscut din “Battle Chasers”, o serie de benzi desenate foarte populara la sfarsitul anilor ’90.



2. Red Sonja (She-Devil with a Sword) este un personaj fictiv creat de Roy Thomas si Barry Windsor-Smith. Ea a aparut prima oara in “Conan the Barbarian” (Marvel Comics).



3. Vampirela a aparut ca personaj fictiv intr-o revista horror din anul 1969. Inventata mai mult spre bucuria adultilor, Vampirela se remarca fara indoiala prin sex-appeal.


4. Catwoman – adversara lui Batman a fost creata in anul 1940 de Bill Finger si Bob Kane. Mult mai sexy decat alte eroine costumate in negru, Catwoman a facut furori si ca personaj “real” pe marele ecran, odata cu lansarea filmului omonim in 2004.



5. Wonder Woman, fara indoiala una dintre cele mai sexy eroine clasice, a debutat sub forma unui caracter fictiv creat de William Moulton Marston si prezentat publicului inca din 1944. Wonder Woman, membra a echipei “Justice League”, a fost descrisa in paginile revistei “All Star Comics” drept “frumoasa precum Afrodita si inteleapta precum Atena, mai dibace decat Hermes si mai puternica decat Hercule”.


Am fost placut surprinsa atunci cand aceasta lucrare a fost adjudecata la o licitatie pe Ebay, de cine credeti :)? Un puscas marin american…
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.