Arhiva | Desene in creion RSS feed for this section

>Cu pumnul in gura!

9 Oct

>


Nu poate fi o nenorocire mai mare pentru oamenii liberi decat pierderea libertatii cuvantului.” – Demostene


M-am nascut intr-o generatie care a prins cea mai neagra parte a comunismului. Ultimii ani in care romanul de rand a trait cu frica-n san si a indurat cele mai grele conditii de trai si de exprimare. Eram copil si totusi am vazut multe… Am vazut cum parintii imi spuneau: “Shttt! …asta nu-i voie sa zici! …despre asta nu-i voie sa vorbesti!”. Am crescut cu “nu-i voie”. Nu era voie sa zici ca nu ai ce manca. Nu era permis sa spui ca ti-e frig sau ca n-ai lumina si-ti faci lectiile la flacara lumanarii sau a lampii pe gaz. Nu era voie sa spui ca nu-ti place regimul sau ca nu-ti ajunge ratia de pe cartela de zahar, ulei sau paine…


Dar, a venit Revolutia din ’89! Ne-am luat singuri portia de libertate. Cel mai de pret drept pe care l-am castigat atunci, cu sacrificiul sutelor de tineri impuscati in strada, a fost LIBERTATEA CUVANTULUI! Puteam, in sfarsit, sa spunem deschis si in gura mare ce nu ne convenea. Puteam sa criticam si sa zicem “HUOO!”, fara sa ne fie teama ca ne salta securitatea…


“Inarmati” cu aceasta libertate de exprimare am imbatranit cu 20 de ani. Tinerii, care au iesit in ’89 cu piepturile dezgolite in fata mitralierelor, nu mai sunt atat de tineri… Taria din glasurile lor s-a transformat mai mult intr-un marait pe care, uneori, nu-l mai aud decat ei. Nu stiu ce stafeta a preluat junimea de azi. Dar sunt convinsa ca nu este aceea a tinerilor revolutionari!


S-au scris milioane de pagini de ziar, s-au facut mii de ore de talk show-uri la TV, s-a umplut internetul de oameni care au sau nu ceva de spus… Numai ca, in invalmaseala asta abramburistica, am inceput sa pierdem sau sa uitam pentru ce-am luptat acum 20 de ani! Pumnul in gura a revenit “la moda” in aproape toate domeniile. Chiar daca nu inseamna beciurile securitatii si munca silnica pentru slava partidului, tot mai multi oameni simt racoarea de otel a pumnului in gura.


Daca protestezi iti taie din leafa sau te sanctioneaza. Si daca nu te potolesti nici asa, te trezesti fara loc de munca… Doar tre’ sa se faca restructurari de criza. PUMN IN GURA!

Daca nu esti de acord cu “seful” al mare si-l comentezi pe la TV sau ai pareri diferite fata de ei, te exclud din partid de nu te vezi! PUMN IN GURA!

Daca nu te inscrii in partidul care “trebuie”, cat este la putere, nu mai primesti in veci fonduri de la stat. PUMN IN GURA!

Daca nu-l preaslavesti pe conducatorul iubit esti categorisit drept tonomat si sluga mogulilor. PUMN IN GURA!

Daca incerci sa deschizi ochii cuiva si sa-i atragi atentia ca a gresit, iar acel cineva este plin de orgoliu si de trufie, te trezesti banat si dat afara de pe mosie. PUMN IN GURA!


Problema nu este ca dispare cate un om de pe scena… De fiecare data se va gasi altcineva care sa-i ia locul! Dar azi se intampla unuia, maine altuia si tot asa. Pana intr-o zi, cand iti va veni si tie randul sa primesti un PUMN IN GURA!


Aceste randuri nu se adreseaza tuturor! Pentru ca nu vreau sa-i bag in aceeasi oala, cu mine sau cu cei care-mi seamana, pe ceilalti: pupincuristii, lingaii, slugile, fanaticii, iscoadele, tradatorii… Soarta acestora din urma nu ma intereseaza!


La cati pumni in gura am luat NOI, ar fi trebuit ca acum sa inmuiem painea-ntre gingii… Dar stiti ce? Dintii nostri s-au dovedit a fi mai tari decat pumnul lor. In fata tuturor marsaviilor inca avem taria sa raspundem la atacuri cu un zambet larg si sanatos la cap!



Freedom” – lucrare mixta in creion si tus

dimensiune 42 x 30 cm

>Un strop de imaginatie

3 Oct

>


Fiecare are mai multa imaginatie decat curaj!” – Nicolae Iorga

Mai pot! Mai pot sa-mi imaginez intr-o lume in care principala activitate este aceea de a-ti asigura ziua de maine. Mai pot visa cu ochii deschisi, atunci cand vad in jurul meu numai minciuna, hotie si oameni rai. Imaginatia nu mi-o poate lua nimeni… E lumea mea in care, uneori, imi fac bagajele si plec. E oaza mea de liniste, supapa de siguranta. Este metoda mea de autoaparare la mizeriile care ne inconjoara!

Taramul imaginatiei mele este un loc plin de culoare, de bucurie, de impliniri. De aici imi extrag seva de artist, fara de care nu as mai putea crea frumosul, intr-o lume a hidoseniei.

Nu-mi poate interzice nimeni sa nu-mi imaginez un apus de soare albastru… Sau ca, in acest moment, ma aflu in varful turnului Eiffel, iar la picioarele mele se asterne Parisul. Nu-mi trebuie nici aprobare, nici bani sa-mi imaginez ca ma plimb pe malul unei mari inexistente si ascult muzica valurilor care se sparg de tarm… Nu ma poate impiedica nimeni sa-mi inchipui ca ma trezesc intr-o dimineata si vad ca toti oamenii zambesc, ca nu mai exista sarlatani, ca lumea nu se mai invarte in jurul atotputernicului ban, ca nu mai sunt oameni care sufera de foame, ca… Ai inceput deja sa-ti inchipui, nu-i asa? Ti-am starnit dorinta de a-ti imagina o lume doar a ta?

Imagineaza-ti! Stiu ca poti! Asa…



Calatorie imaginara” – lucrare mixta in creion si creioane colorate
dimensiune 42 x 30 cm

>La hotarul dintre alb si negru

28 Sep

>


Si totusi cate lumini, cate culori nu se pot deslusi in desimea unei nopti plumburii!” – Cella Serghi

Sa ne imaginam, pentru o clipa, cum ar fi viata noastra fara culori! Sa nu ne putem bucura de verdele padurilor, de albastrul cerului, de rosul florilor de mac. Totul sa fie in alb, negru si nuante de gri… E un exercitiu de imaginatie destul de greu pentru ca suntem obisnuiti ca, de fiecare data cand deschidem ochii, sa fim inconjurati de culoare!

Ar fi o lume terna, posomorata, fara bucurie, apasatoare. Toate masinile ar avea aceeasi culoare. Toate hainele ar fi cenusii. Toate florile ar fi la fel! Cum ar fi sa oferim cuiva un buchet de trandafiri… gri?


Abia atunci cand ne gandim cum ar fi fara culori, ne dam seama de insemnatatea lor. Asa procedam cu mult prea multe lucruri din viata noastra, pe care ni le insusim cu drept de proprietate, fara sa banuim ca intr-o zi ar putea sa dispara!

Am trait, acum cativa ani, cu senzatia ca totul in jurul meu se transforma in cenusiu. Cladirile, orasele, trenurile, strazile, dar mai ales oamenii. Imbracati in haine gri sau in culori neutre, pareau o masa compacta de ciment. Nimeni nu mai voia sa iasa in evidenta… Cu timpul, culoarea oraselor, a strazilor, a caselor s-a schimbat. Insa, oamenii au ramas in acelasi cenusiu vesnic. Chiar si azi, mergand pe strada, am observat ca sunt mai multi oameni gri decat colorati. Multi au acceptat si si-au insusit aceste culori sterse. Le folosesc ca pe un fel de camuflaj, ascunzandu-se de ceva sau de cineva. Sau, poate, de ei insisi…

Daca intr-o zi ne-am hotari sa aruncam toate hainele gri, maro, cenusii, kaki, negre, multi dintre noi ar observa ca nu mai au cu ce sa se imbrace a doua zi!

Mai cred ca si sufletul fiecarui om are o anumita culoare. Al meu, de exemplu, este verde. Pe unii oameni ii vad cu sufletul de culoare galbena. Sau violet. Cele mai putine suflete au culoarea alba sau roz. Sunt cele de copii. La altii nu pot sa trec dincolo de intunecimea negrului. Dar cele mai nefericite suflete nu au nici o culoare…






Hotarul dintre alb si negru” – lucrare mixta in creion si tus
de dimensiune 42 x 30 cm



>Anita – episodul III

24 Sep

>


“Sexul este arta de a controla lipsa de control” - Paulo Coelho


Primul gand care-i trecu prin minte era sa lase telefonul sa sune… Dar, daca o fi Tudor? In doua secunde ajunsese la telefon.

- Da…

- ‘Neata fetita! se auzi in difuzor vocea vesela a Ioanei.

Intr-un fel era dezamagita… Sperase sa auda vocea lui calda.

- ‘Neata bobocule! ii raspunse Anita ca o piscuta lenesa. Ce s-a intamplat de suni asa devreme? Si e si duminica…

- Diavol mic ce esti! Credeai ca scapi asa usor de mine? Mor de curiozitate… ai plecat de la mine cu Tudor… Vreau sa-mi spui tot, tot, tot!

Anita si-o inchipui pe Oana. Cu ochi sclipitori si scormonitori, gata sa obtina orice informatie, oricat de picanta, care i-ar fi potolit curiozitatea. A reusit s-o convinga ca ii povesteste totul, dar mai tarziu, la o cafea.

Ramasa din nou singura cu gandurile ei, simti cum o invaluie din cap pana in picioare un soi de placere vinovata. Oh, Doamne, Tudor!… Nu mai credea ca destinul i-l va mai scoate in cale. Pentru ea, capitolul se incheiase de mult. De ce dupa atatia ani? Nici macar nu fusese o relatie propriu-zisa. Se bazase mai mult pe chimie, pe faptul ca se potriveau atat de bine in pat! Poate si de asta, cu o seara in urma, n-a stat mult pe ganduri… Faceau sex ori de cate ori se ivea ocazia. Fara limite. Pasional. Carnal. Incercasera aproape tot ce le provoca placere. Erau tineri si viata le asternea lumea la picioare…

In coltul buzelor, ii infloreste deodata un zambet de dracusor. Ii tot revenea in minte seara in care pusese la cale un plan s-o faca in trei. Era ziua lui si voia sa-i faca o surpriza de proportii. Stia ca asta este una din cele mai mari fantezii ale lui. Si ale ei, de ce sa nu recunoasca? Bisexuala nu se stia, poate doar usor bi-curioasa, ca tot era un termen trendy. Oricum, o fascinasera dintodeauna sanii altor femei si, in sfarsit, avea ocazia sa-i mangaie si cu mainile, nu numai cu ochii…

Vorbise din timp cu Nicole, amica ei de baut cafele si de mers prin discoteci. O brunetica nu prea inalta, libertina in gandire si purtare, dar inzestrata cu o pereche de tate care le-ar fi facut invidioase si pe cele mai retusate vedete de la Hollywood! Nici una dintre ele nu avea experienta intr-un ménage à trois, dar… erau dornice sa invete. Erau usor fastacite, dar si excitate… Cate un gin tonic, la cafeneaua de la parterul blocului unde statea Tudor, le dadu curajul necesar sa urce-n lift.

Tudor facuse ochii mari cand le vazu pe amandoua la usa, radiind erotism si frumusete.

- La multi ani! ii zise Anita, in timp ce se lipea firbinte de el… Sper sa-ti placa darul meu pentru tine… Il meriti! si se intoarce brusc spre Nicole. Ii prinse gingas capul intre palme, sarutand-o apasat pe buzele umede. Putem intra? Sau vrei sa oferim vecinilor tai un spectacol de pomina…

- Cum sa nu…, le raspunse in reluare Tudor, in timp ce se dadea usor inapoi. Bonsoir Nicole! Ce surpriza placuta…

- La multi ani si din partea mea, chicoti Nicole in timp ce se ridica pe varfuri sa-l sarute.

Jocul incepuse! Zarurile se rostogoleau intruna…

Va urma…



Sweet Kiss” – lucrare mixta in creion si tus
dimensiune 42 x 30 cm


Click pe fiecare pentru:

>Dilema existentiala

19 Sep

>


O existenta care nu ascunde nici o nebunie n-are nici o valoare” – Emil Cioran

Dilema existentiala


Ce esti tu pentru mine?

E-o intrebare buna…

Esti fulger sau lumina?

Esti soare sau esti nor?

Esti lacrima sau zambet?

Esti locul meu de dor…

Esti munte ori esti mare,

Esti varf sau hau adanc?

Esti frunza sau esti floare?

ESTI TU! Eu, oare sunt?

Roman, Octombrie 2000


Blue eyes“- lucrare mixta in creion si creioane colorate
dimensiune 21 x 30 cm


>100 de motive sa zambesti

19 Sep

>



Un zambet este o modalitate necostisitoare de a-ti schimba infatisarea” – Charles Gordy


Mi-au placut dintotdeauna oamenii care zambesc. Nu ma refer aici si la cei care afiseaza un zambet fortat, artificial. Vorbesc despre acel suras natural, sincer, venit din toata inima. Oamenii care nu stiu sa zambeasca mi se par nefericiti, neimpliniti… Au colturile gurii lasate in jos chiar si atunci cand se chinuie sa rada. Sunt oameni care mie nu-mi inspira nici un strop de incredere. Taciturni, incruntati, introvertiti, inflexibili…


Atunci cand zambesc am senzatia ca eman in jurul meu o aura de energie pozitiva, calda. Un suras imi relaxeaza mintea si sufletul. Si cand ma gandesc ce simplu e… aproape involuntar. Cert este faptul ca la un zambet folosim mai putini muschi decat atunci cand ne incruntam! Si nu apar nici ridurile de expresie :)!


Suntem programati genetic sa zambim. Am aflat de curand ca bebelusii zambesc, mai ales in somn, inca din prima zi de viata. Si daca ar fi sa ma iau dupa ecografiile moderne 3D si dupa specialisti, ei zambesc inca din pantec. Asa ca nu-mi explic de ce unora le este atat de greu sa te trateze cu un zambet. De parca-i doare sau ii ustura! Acrituri!


Au fost momente in viata cand, cu un singur zambet cald, nu ironic, am reusit sa-i dezarmez si pe cei mai inversunati “parteneri de discutie”. Ma amuza furia lor vazand ca nu ma cobor la nivelul unei minti intunecate, ca imi pastrez calmul si nu-mi ies din pepeni.


Reversul acestui tip de exprimare este zambetul izvorat din iubire. Cred ca este cea mai frumoasa forma de manifestare a omului. Atunci zambesti cu totul: cu gura, cu ochii, cu inima… Un suras cald si o atingere delicata fac uneori mai mult decat o mie de cuvinte atent alese.


Nu neg faptul ca in zilele astea, ceea ce se intampla in jurul nostru nu ne mai ofera nici un motiv de bucurie, nici un motiv pentru un zambet… Dar, daca il uitam incuiat acolo, undeva, s-ar putea ca intr-o zi sa nu ne mai amintim unde l-am pus.

Sa-l folosim mai des, pentru ca stim cu totii cum sa zambim! Trebuie doar sa vrem… Sa cautam in fiecare zi cele 100 de motive pentru a zambi. Eu le-am gasit. Si descopar in continuare altele.

P.S.: La final nu va pot oferi decat 100 de zambete!

One hundred smiles” – colaj popart

realizat din peste 150 de decupaje

de dimensiune 40 x 30 cm


>Anotimpuri

7 Sep

>


In miezul iernii am invatat, in cele din urma, ca in mine exista o invincibila vara” – Albert Camus


Mi-a ajuns! Unde ma-ntorc dau peste prostie, ipocrizie, idiotenie, rautate, saracie, criminali, mincinosi si hoti. Gata! Simt ca neuronii mei nu mai suporta.


Sufletul si ochii mei plang dupa FRUMOS. Cuvinte, imagini, sentimente… Am realizat ca am uitat sa ma bucur de frumusetea domneasca a unei flori de camp, de un apus de soare parguit, de maretia apasatoare a unui copac batran, de zambetul sincer si nevinovat al unui copil.


Vreau din nou sa fiu incantata de micile detalii ale naturii. De Iarna, de Vara, de Primavara si… de ce nu, de Toamna! Sunt anotimpurile noastre, cu tot farmecul lor, pe care am uitat sa le admiram. Pana acum cativa ani ma bucuram ca un copil Primavara, cand natura oferea un regal de verde. Sufletul si inima mi se incarcau de culoarea cruda a ierbii si a frunzelor. Florile isi etalau mandre in fata mea, ca fetele la un concurs de mis, culorile si miresmele. Stiam sa ascult povestile adunate de-a lungul iernii in izvoarele care susurau… Mi-am inchipuit intotdeauna Primavara ca pe o faptura feciorelnica, dar si foarte curioasa!


Vreau din nou sa-mi alinte simturile Vara, anotimpul care mi-e cel mai drag. Anotimpul in care m-am nascut si cu care am o relatie aparte. Pana si vara vietii noastre, este perioada in care suntem la apogeul fizic si mental. Totodata, este si vremea vacantelor, cand lasi in urma tot ce te-a macinat un an de zile si te duci, fara ganduri dupa tine, in sanul naturii. Sa-i vezi maretia si sa te incarci cu energie curata.


Despre Toamna? Numai cuvinte de lauda. Nu vreau s-o mai privesc doar ca pe o perioada in care ploua, e rece, vremea e mohorata iar frunzele se astern resemnate la picioarele noastre… Vreau sa-i vad paleta de culori cu care natura, artist de seama, picteaza viata in jurul nostru. Vreau sa ma gandesc la Toamna ca la merele coapte sau ca la mirosul de struguri, gata de cules…


Se vede-n zare si Iarna… Las-o sa vie, sa ne invaluie pe toti cu lacrimi inghetate, sculptate in ochii de zei. Sa stearga din noi toate pacatele! Iar eu sa stau la gura sobei si s-o ascult pe mama depanand povesti de altadata, in timp ce pregatim turtele cu nuca si cozonacii pentru Craciun.


Daca faci un mic efort de imaginatie poti sa dai la o parte, macar pentru putin timp, uratenia din jurul tau. Atunci ramai doar cu lucrurile frumoase care te inconjoara. Ai sa descoperi ca, de fapt, ele nu au disparut niciodata. Raman acolo pana deschizi din nou ochii mari… si le vezi!


Materia prima pentru colaj…

Sexy seasons” – colaj pop-art de mari dimensiuni 58 x 34 cm,
realizat din 90 de decupaje


P.S.: La cum arata fetele astea, e un calendar care nu mai are nevoie de zile, saptamani sau date…
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.