Arhiva | Desene in creion RSS feed for this section

>La multi ani, Sanzienii mei!

24 Iun

>

Dragostea ii arata omului cum ar trebui sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste” – A.P. Cehov


Ziua asta de 24 iunie, a Sanzienelor, inseamna mult de tot pentru mine. Ii sarbatoresc pe doi dintre cei mai iubiti dintre Sanzieni: Daniel si Irina. Doi raci frumosi si incapatanati, dar fermecatori si cu sufletele pline de iubire…


Cu Daniel, sotul meu, traiesc de 10 ani cea mai frumoasa poveste de iubire. In fiecare zi descopar in el lucruri minunate! Sufleteste, am de o mie de ori mai mult decat as avea nevoie… Ne implinim reciproc, ne completam, ne intelegem, ne iubim la nebunie. Ne spunem in fiecare zi cat de mult insemnam unul pentru celalat. Astazi pun inimii fundita rosie si ti-o ofer cadou, impreuna cu sufletul si toata fiinta mea. La multi ani, iubitul meu!


Despre sor’mea, ce sa va zic? E un om de nota 20! Si chiar daca atunci cand eram copii ne inghionteam si mai primeam suturi in fund (eu fiind cea mai mica :)), de multi ani incoace suntem cele mai bune prietene. Ne iubim mult si nu ne este jena sa o spunem. Asa ca, draga mea Sanziana iti doresc doar tot binele din lume! Te iubesc mult si as vrea sa te vad mergand in continuare pe drumul pe care ti l-ai ales si sa-l gasesti pe Omul care te va face fericita.


Bineinteles, ca de la ziua voastra nu avea cum sa lipseasca soarele. De vreo ora s-a inseninat si a iesit si el sa va zica La Multi Ani!


Va iubesc mult si ma consider norocoasa ca am langa mine asemenea oameni. De “cantat” La multi ani! o las in continuare pe domnisoara din ultima mea lucrare.


Love is in the air” – lucrare mixta in creion si tus
dimensiune 30 x 42 cm

>Jos palaria in fata iubirii!

20 Iun

>

Iubirea nu este un targ: te iubesc pentru ca ma iubesti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru ca te iubesc.” – Liviu Rebreanu


“Sunt cea mai norocoasa fata din lume!” spuneam cu mandrie cand l-am cunoscut pe Daniel. Acum, dupa 10 ani pot spune liber: IUBESC! Nu exista altceva mai maret si mai placut decat acest sentiment minunat, pe care il impartasesti neconditionat cu un om asemenea tie. In toti acesti ani am fost eu insami, fara jocuri de teatru, fara inhibitii, fara ascunzisuri sau minciuni, fara masca. Pentru ca am avut norocul sa-l intalnesc pe omul cu care am sadit semintele de sentiment, iar acum inca mai culegem iubire. O iubire totala, absoluta. O iubire care impleteste sufletul, mintea, trupul, senzatia, sentimentul, trairea, atingerea si cunoasterea.


Iubirea neconditionata este privita de multi ca un ideal sau un obstacol greu de depasit. Insa, odata atinsa, numai simpla prezenta a persoanei iubite te face sa devii constient de magia si farmecul vietii. Incepi sa vezi totul cu alti ochi.


Cea mai inaltatoare si profunda forma de iubire este cea neconditionata. Vei fi capabil sa o simti doar daca iti depasesti temerile si inhibitiile. Este genul de iubire care cere curaj, respect, daruire totala, luciditate, maturitate, altruism, intelegere si libertate.


Sfarama barierele si rupe lanturile cu care ai ferecat iubirea, tu, cititorule! Las-o libera sa zboare pana dincolo de suflet! Dragostea adevarata nu are nevoie de capastru. Stie singura drumul catre inima. Cunoaste-te si accepta-te asa cum esti pentru ca numai asa vei avea puterea sa iubesti si sa fii iubit. Alunga teama de a-i spune omului de langa tine, cu care imparti si binele si raul, “te iubesc!” .


In fata iubirii neconditionate, nu pot sa zic decat: JOS PALARIA! Insa, in lumina desenului pe care vreau sa-l prezint, capata, cu siguranta, si o alta semnificatie…


Jos palaria!” – lucrare in creion si tus

de dimensiune 42 x 30 cm







>Life is a cabaret

13 Iun

>

Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai” – James Dean



Viata noastra este ca un spectacol de cabaret, o forma de divertisment cu muzica, dans, comedie, teatru… Fiecare dintre noi are rolul sau bine definit, cu exceptia momentelor cand suntem capabili sa improvizam. Cabaretul este un show colorat, misterios, in care se imbina prestatiile artistice cu senzualitatea.



Ca fiecare spectacol, si viata noastra se desfasoara pe doua planuri: pe scena si in culise. In lumina reflectoarelor trebuie sa fim mereu veseli, plini de viata, teatrali, uneori exagerati. Durerea de picioare, machiajul curs pe fata, spatele intepenit, tristetea, le simtim doar atunci cand cade cortina…



Pentru oamenii care iubesc, cabaretul este raiul – viata simpla, insipida devine neinteresanta. Uram iluziile, dar totodata iubim aplauzele, luminile colorate, fumul de tigara si praful scenei.



Cabaretul este locul acela magic, care prinde viata doar dupa miezul noptii. Putem sa fim ori artisti, ori spectatori cuminti asezati la mese mici, rotunde, lasandu-i pe ceilalti sa ne veseleasca, sa ne incante sau sa ne incite.



Inca de la inceputuri artistele de cabaret au fost categorisite drept femei usoare, insa admirate si adorate. Pline de viata, isi expun in valtoarea dansului chiloteii cu manecuta si sanii pe jumatate acoperiti de corsete cochete. In orice femeie ar trebui sa existe, ascunsa acolo pe undeva, o mica vedeta de cabaret. O dansatoare de can-can care, la un moment dat, sa-si poata ridica poalele in cap in fata spectatorilor. Din pacate, multe dintre noi isi reprima aceste porniri, preferand cenusa-n cap in locul penelor frumos colorate si a fustelor cu volanase.



Cred ca merita din plin ca, macar o data in viata, sa aruncam la gunoi costumele rigide in care ne-a imbracat societatea si sa fim artisti de cabaret. Care rad, danseaza, iubesc, traiesc…



Cabaret” – lucrare mixta in

creion, tus si creioane colorate

de dimensiune 30 x 42 cm
















>Dominant sau supus?

7 Iun

>


Ma revolt prin supunere” – Mao Zedong


Inca de la inceputuri, oamenii au fost programati genetic pentru a fi ori dominanti, ori supusi. In ziua de azi a mai intervenit un factor major in stabilirea acestor tipologii: educatia. Insa, de fiecare data, comportamentul dominant da nastere comportamentului docil si viceversa.


In relatia de cuplu, dominatia este preluata de cele mai multe ori de mascul. Multe femei, chiar daca le este jena sa recunoasca asta deschis, prefera sa aiba un partener de viata dominant. E mai comod asa. Dominatie care se incadreaza, bineinteles, in anumite limite considerate normale.


Unii barbati, care intr-adevar sunt dominati in cuplu, ajung la un moment dat sa simta ca masculinitatea lor dispare treptat si ca raman, incet dar sigur, fara „cojones”. Pentru ei, supunerea este un soi de injosire in fata femeii, insa nu au nici bagajul intelectual, nici emotional pentru a incerca sa iasa din asta. Asta cu toate ca, in ochii societatii, un barbat supus femeii pare un om lipsit de coloana vertebrala sau, mai pe romaneste spus, este „un fatalau”. La polul diametral opus se afla femeia, care nu se simte nici injosita, nici inferioara, atat timp cat accepta sa fie in cuplu caracterul supus, mai slab. Despre barbati se spune ca apartin sexului „tare”, adica dominant, nu-i asa? In schimb doamnele, ca sa nu para dur, sunt incadrate in sfera sexului „frumos” si nu „slab”. Singurul loc in care barbatilor le place sa devina uneori supusi este in pat.


Intr-un cuplu „sanatos”, relatia dominant – supus vine in intregirea unui trai armonios, in care cei doi parteneri se completeaza si se implinesc reciproc. Caracterul dominant ia deciziile cele mai importante, dar numai in urma comunicarii permanente cu jumatatea supusa. In acest tip de relatie, exista sanse infime sa se nasca certuri sau conflicte. Fiecare dintre cei doi va sti cat sa fie de dominant sau de supus, de fiecare data.


Dominant sau supus, fiecare dintre noi ar trebui sa constientizeze mai intai propriile limite. Tot ce depaseste aceste bariere autoimpuse se poate transforma in comportament deviant, violent sau injositor.


Totusi, dragi barbati dominanti, nu-i asa ca v-ati dori, macar o data in viata, sa deveniti „supusi” in fata unei femei frumoase si inteligente? Va las, asadar in compania domnisoarei din lucrarea pe care vreau sa v-o prezint azi. Fantezii placute!


Hands up” – lucrare in ceion si tus
de dimensiune 42 x 30 cm




>Imaginea sufletului

30 Mai

>


Un singur lucru trebuie sa avem: fie un suflet placut de la natura, fie un suflet modelat prin munca, dragoste, arta si cunoastere”- Friedrich Nietzsche


In multe scrieri imaginea sufletului este atribuita chipului, emotiilor, cuvintelor, ochilor, inimii. Unii cercetatori britanici si americani spun ca au surprins imaginea sufletului in timpul unui proces de reanimare.


Mai mult decat atat, in anul 1907 doctorul Duncan MacDougall a afirmat ca sufletul unui om cantareste 21 de grame. El a facut un experiment macabru, insa interesant deopotriva, care consta in cantarirea a 6 pacienti bolnavi de tuberculoza in faza terminala, pentru a observa daca moartea are vreun impact asupra greutatii corporale. Spre stupefactia echipei de cercetatori conduse de McDougal, in momentul mortii fiecaruia din cei 6 subiecti umani, greutatea corporala a acestora a scazut, invariabil, cu 21 de grame. Nici mai mult, nici mai putin. Nu conta daca decedatul cantarea 120 sau 30 de kilograme. Cifrele cantarului aratau o scadere cu fix 21 grame.



Vorbim despre suflet in fiecare zi :”ce vrei de la sufletul meu?”, “ce suflet mare ai!”, “tu esti sufletul meu pereche”, “reclama, sufletul comertului”, “ai fost sufletul petrecerii”, “ce tot te bagi in sufletul meu?”, “mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut”, “esti un suflet ratacit” etc.


Cu toate acestea, nimeni nu poate spune in clar ce este si daca exista cu adevarat sufletul. Sau care este imaginea lui. Avem libera alegere de a-i atribui sufletului orice forma sau continut, sa spunem ca ne doare sufletul cand suntem tristi sau ca e plin de fericire cand ne este bine. Eu cred ca asa cum oglinzile ne reflecta chipul, arta poate reflecta imaginea sufletului nostru.




Suflet in alb si negru” – lucrare in ceion si tus
de dimensiune 42 x 30 cm




>Destin sau liber arbitru?

22 Mai

>



Destin inseamna a lupta deasupra sau alaturi de viata, a-i face concurenta in pasiune, razvratire si suferinta.” – Emil Cioran



Cred ca existenta noastra este influentata,in egala masura, atat de destin, cat si de liberul arbitru.



De-a lungul vietii, destinul isi face simtita prezenta de foarte multe ori. Dar asta nu inseamna ca nu avem si noi un cuvant de spus in ceea ce ne priveste. Aici intervine liberul arbitru. De cele mai multe ori avem de ales intre doua sau mai multe directii. O alegem pe cea care ne este mai favorabila, in momentul respectiv.



Faptul ca, poate mai tarziu, ne dam seama ca am gresit, ne aduce exact de unde am plecat. In punctul in care destinul ne da, din nou, posibilitatea de a alege.



Toti oamenii impartasesc acelasi destin. Nu, nu ma hazardez cand spun asta, pentru ca urmam acelasi tipar: ne nastem si murim. Nu putem devia, sub nici o forma, de la aceste doua evenimente fundamentale. Ce se intampla intre ele cu viata noastra este o cu totul alta poveste. Abia de aici incepem sa ne diferentiem ca entitati separate, cu coduri genetice unice.



De cele mai multe ori punem in carca destinului atat lucrurile bune, placute, realizarile, dar mai ales necazurile, neplacerile, greselile noastre, uitand de fapt ca multe dintre ele reprezinta rezultatul direct al propriilor noastre actiuni.



De cate ori nu ati auzit expresii de genul: “asta-i soarta”, “asa a vrut Dumnezeu”, “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”, “a fost o coincidenta nefericita / fericita”, “a fost sortit esecului” sau “asa a fost sa fie”?

Mi-as dori sa vad mai multa lume ca profita de acest imens dar pe care il avem, ca fiinte superioare si inteligente ce suntem.

Avem dreptul de a alege.

Avem dreptul de a hotari ce este bine si ce-i rau.

Avem dreptul de a spune DA sau NU.

Trebuie sa vedem, de fapt, ca intre ALB si NEGRU exista milioane de culori si nuante.




Rouge et noir- lucrare in tus

de dimensiune 42 x 30 cm



Allegretto” – lucrare pen & ink

de dimensiune 42 x 30 cm

PS: Aceasta lucrare se afla acum in posesia unei bune prietene, Teo, care a primit-o cadou de ziua ei :).

>Copilarie cu cirese la urechi

13 Mai

>

Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.” – Paulo Coelho





Am avut o copilarie fericita! Si lipsita de griji. O copilarie cu sotron, cu de-a v-ati ascunselea, cu flori, fete sau baieti, cu tara-tara, vrem ostasi. N-am avut televiziune decat cu ora, n-am avut calculator si internet, n-am avut telefon mobil sau mp3-player. Cu toate astea, ma gandesc cu drag la anii inocentei: jucariile “mostenite” de la fratii mai mari, coronitele facute din flori culese de pe marginea drumului, patura agatata ca un cort in gard, juliturile de la genunchi, mentosanele sau eugeniile cumparate de la cofetarie cu ratia, povestile “Noapte buna, copii!” de la radio, desenele animate cu Pic si Poc, sau lectiile facute, uneori, la lumina lumanarii. Nu ne duceau parintii la scoala cu masina. Nu mancam snaksuri, chipsuri sau McDonald’s. Nu aveam Hannah Montana sau NFS.



Nu aveam multe din lucrurile pe care le au copiii din ziua de azi. Si totusi nu duceam lipsa de nimic. Nu ne plictiseam niciodata. Eram fericiti! Iar ciresele ne atarnau la urechi…







Fetita cu cirese” – lucrare mixta in creion, culori pastel si carbune

(dimensiune- 42 x 30 cm)

(etape de lucru si desenul final)









>Suntem umbre…

8 Mai

>




Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruieşte ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.” – Lucian Blaga





Suntem umbrele propriilor noastre constiinte. Trecatoare, vizibile, dar nebagate in seama. Suntem peste 6 miliarde de umbre. Nu suflete! Si ca toate umbrele, ne taram pe jos in functie de cum bate lumina. Mereu pe fuga, nervoase, stresate, ocupate, irascibile, invidioase, egoiste, lacome, parsive, flamande, insetate, furioase, inselatoare, suparate, triste, plangacioase, nemultumite…





Suntem simple umbre, gata sa disparem daca se stinge lumina. Suntem umbre ale prezentului si ne invartim intr-un cerc vicios continuu. Suntem captive in propria viata si incapabile de a fi fericite. Traiul nostru e un vartej in care ne pierdem, uitam cine suntem sau ce trebuie sa facem. Ne trezim, mancam, muncim ca sa avem ce manca si maine, defecam si dormim. Apoi, ce? O luam de la capat! Din nou, si din nou, si din nou…





Ne prefacem ca socializam, ne prefacem ca zambim, ne prefacem ca suntem fericite. Unele umbre isi doresc sa ajunga cat mai sus, uitand ca pana la urma se vor contopi cu celelalte umbre. Umile, in colbul de pe jos.

Cand o umbra moare, ea dispare pur si simplu, insa imediat vine o alta sa-i ocupe locul. Sa se trezeasca, sa manance, sa munceasca, sa doarma, constienta fiind ca, la un moment dat, o alta umbra o va inlocui.



Suntem umbre…” – colaj popart

dimensiuni
42,5 cm x 33 cm

(17 piese)





>Batranete fara tinerete

4 Mai

>

 

Deodata, te trezesti singur. Parintii s-au dus, unchii si matusile i-au urmat curand, bunicii sunt ca o racoare a amintirilor prigonite din sufletul de copil inspre Marea Liniste. Te simti singur, pentru ca esti singur. Ce pretentii sa mai ai ca sa fii inteles, cand tu insuti nu mai ai puterea sa dai glas mortaciunii din gand? Faci ce mai ai de facut, ai grija sa lasi totul oranduit in urma, vorbesti despre moarte asa cum o faceai despre iubire in anii tineretii, apoi iti lasi urmasii sa simta si ei ceea ce tu, la randu-ti, ai indurat cu stoicism. Atunci, in memoria ta, monumentul neputintei vremelnice se va inalta in tacere spre cer. Iar singura certitudine va fi aceea a mortii tale, dupa ce ai fost curajos ca ai trait…” – Daniel

 

Iubim batranii, dar nu batranetea. Orice om se forteaza sa ajunga sa imbatraneasca, dar fara sa dea impresia ca este batran. Nimeni nu iubeste batranetea, de aceea o numim longevitate – da mai bine. Batranetea sugereaza declin, senilitudine, apropierea unui sfarsit irevocabil. Astfel incercam sa o mascam, agatandu-i cuvinte frumoase la ureche: Varsta de Aur (L’age D’Or – in Franta, Golden Age – in America). Pe batrani societatea moderna nu ii trateaza cu un exces de tandrete. Exista un mare paradox: pe de o parte, medicina se incapataneaza sa prelungeasca viata oamenilor, dar pe de alta, prezentul ii impiedica sa se bucure de ea. Batranii nu au decat sa stea la ei acasa, sa nu mai deranjeze si sa fie multumiti ca sunt hraniti si imbracati, tinuti la caldura.

 

Inevitabil, cand esti tanar si vezi un om in varsta, te uiti la el cu drag daca iti este un apropiat sau o ruda, cu mila daca il vezi la un colt de strada cu mana intinsa, cu compasiune daca il vezi la stiri ca are lacrimi in ochi si-si plange amarata de pensie care nu-i ajunge pentru medicamente, facturi si mancare, cu admiratie cand il auzi povestind prin cate necazuri si greutati a trecut cu fruntea sus, cu indiferenta cand treci pe strada pe langa el si te gandesti la propriile tale probleme…

 

Am vazut, la un moment dat, pe net o imagine care mi-a ramas intiparita, involuntar, in minte. Era chipul unei batrane, plin de riduri adanci, dar de o expresivitate pe care rar o intalnesti in portretul unui tanar. Atata hotarire, durere, bucurie, resemnare, forta izbucneau si te invaluiau, toate la un loc, amestecate. Asta m-a facut sa lucrez portretul pe care il prezint astazi.

 


 

Batranete fara tinerete“- lucrare in creion
dimensiuni 30 x 42 cm
 
 

 

Batranetea incepe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii si doruri vagi” – Octavian Paler

 
 

>Arta si poezia II

29 Apr

>

Oare chiar mai avem timp?…

“Avem timp”

de Octavian Paler



Shadow” – lucrare in creion

dimensiune 21 x 30 cm





Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta – murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede …

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.